Episodul 12 – Zaharia și îngerul Gabriel

Zaharia și îngerul Gabriel

În studiul trecut am văzut pe scurt narațiunea despre Zaharia și Elisabeta, părinții lui Ioan Botezătorul. Amândoi erau din linie preoțească și neprihăniți înaintea lui Dumnezeu dar erau înaintați în vârstă iar Elisabeta era stearpă. Aceasta era o mare rușine pentru ei. Imaginați-vă de câte ori s-au rugat lui Dumnezeu când aveau 30 de ani, iar apoi implorându-l pe Dumnezeu la 40, iar mai apoi pierzându-și nădejdea după anii 50 nefiind în stare să aibă un copil și gândindu-se că Dumnezeu nu-i auzise. Ei își vedeau prietenii care au început să aibă copii și care acum au devenit tineri. Probabil aceasta le făcea și mai mare durerea. Dar după cum vom vedea Dumnezeu avea alte planuri cu această familie – planuri nespus mai mari decât și-ar fi imaginat.

Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” Luca1:11-17

Să ne aducem aminte scena din acest pasaj. Zaharia slujea în templu săptămâna aceea și fusese ales prin sorț să ardă tămâie în templu și să aducă rugăciunile lui Israel înaintea lui Dumnezeu. Dintr-o dată pe când era în locul sfânt îngerul Gabriel a apărut cu un mesaj. Versetul 12 ne spune că Zaharia s-a înspăimântat și l-a apucat frica. Întregul mesaj al lui Gabriel e important dar în versetul 13 acesta îi spune lui Zaharia că rugăciunea ta a fost ascultată. Care rugăciune? Așa cum am văzut anterior Zaharia și Elisabeta s-au rugat de nenumărate ori cerând lui Dumnezeu să poată să aibe un copil. Nu trebuie să uităm ce făcea Zaharia în templu. El stătea în dreptul națiunii Israel și aștepta de la Dumnezeu un răspuns pentru rugăciunile lor de eliberare, pentru un împărat, pentru a stăpâni țara permanent și toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a promis în legăminte. Astfel Dumnezeu răspunde atât rugăciunii personale a lui Zaharia și Elisabetei dar care e strâns legată și de răspunsul rugăciunii corporate a lui Israel ca Dumnezeu să-și împlinească promisiunile. Gabriel a spus că Elisabeta va avea un copil și că se va numi Ioan (Dumnezeu are milă). Cu siguranță Dumnezeu a arătat milă atât cuplului cât și Israelului deoarece Gabriel a spus că acest copil va aduce bucurie luând rușinea pe care Elisabeta o purta printre oameni dar de asemenea va întoarce pe mulți din Israel înapoi la Dumnezeu, Ioan urmând să pregătească calea Domnului. În câteva studii viitoare ne vom uita mult mai în detaliu la lucrarea și importanța lui Ioan Botezătorul și cum aceasta va prefigura cadrul multor evenimente din evanghelii.

Dar aici în acest eveniment unde se părea că Zaharia și Elisabeta cât și întreg Israelul erau fără nădejde de a avea un copil sau a fi eliberați de sub autoritatea romană, fără un împărat din linia lui David, fără ca Yahve să locuiască în Templu totuși Dumnezeu arată clar că El nu

a uitat tot ceea ce a vorbit în lege și profeți. A trebuit doar ca un înger să apară și întreaga narațiune să fie adusă la viață din nou.

Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.” Norodul însă aştepta pe Zaharia şi se mira de zăbovirea lui în Templu. Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna şi a rămas mut. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Luca1:18-23

Cel mai uimitor lucru este să vedem necredința lui Zaharia. Acest mesaj a venit de la Gabriel, îngerul care stă în sfatul lui Dumnezeu și ia parte la decretele Domnului. Din princina necredinței lui, Gabriel îi spune că va fi mut până se va naște Ioan. Imaginați-vă că ați fi în locul lui Zaharia. Ai fost ales prin sorț, ai văzut un înger în templu și ieși afară mut. Aceasta este o zi ciudată de lucru nu-i așa? A fost ceva care l-a afectat mai mult decât acea zi pentru cel puțin următoarele 9 luni. Cum a fost pentru el când a ieșit din templu și a trebuit să stea împreună cu ceata de preoți sau când s-a întors acasă la Elisabeta fără să poată vorbi? Probabil Elisabeta nu a știut în totalitate ce s-a întâmplat în templu până s-a născut Ioan. Ea a știu doar parțial atât cât poate comunica o persoană fără să vorbească dar nimeni altcineva nu a auzit ce s-a întâmplat. Pentru toată perioada aceea era doar o amintire a lui Zaharia.

Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea, „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” Luca1:24-25

Nu doar Zaharia a fost mut, ci și Elisabeta s-a ascuns 5 luni totuși mulțumindu-i și lăudând pe Dumnezeu. Ce urma să creadă prietenii și vecinii lor despre ei și aceste evenimente? Probabil vești despre o oarecare viziune pe care Zaharia a avut-o la templu s-a răspândit împrejur. În acest mod dramatic urma să se nască Ioan Botezătorul cel ce urma să pregătească calea Domnului.

Exact când se părea că nu mai e nădejde în câteva evenimente din istoria lui Israel ca cel cu nașterea lui Isaac în Gen.18, Samson în Jud.13, Samuel în 1Sam.1 Dumnezeu a deschis pântecele femeilor ce nu puteau avea copii. Aceasta nu e doar o coincidență că aceste lucruri se petrec în deschiderea evangheliilor. Urma să se întâmple ceva foarte semnificativ pentru poporul Israel.

Câteva sugestii de meditare:
De ce Dumnezeu a ales să-l trimită pe Gabriel și nu altă modalitate?

Cum ar fi pentru tine să nu poți vorbi 9 luni? Încearcă să explici ce s-a întâmplat la templu fără să vorbești.

Cum ar fi dacă ești femeie să ai primul copil la o vârstă așa de înaintată după ce ani la rând ai încercat să ai copii în tinerețe?

Încearcă să te gândești la planul lui Dumnezeu până în acest moment cu națiunea Israel ca lucrurile ce vor urma să poată fi înțelese într-un context correct.

Studiul următor ne vom uita la nașterea lui Isus. Sunt așa multe de spus și de meditat care să ne ducă la uimire și frică de Domnul când ne gândim la nașterea lui.