Episodul 10 – Introducere în Evanghelia după Ioan
Evanghelia după Ioan este probabil cea mai diferită dintre cele patru. Acest episod cuprinde date despre autor, când a fost scrisă, câteva teme majore și stilul literar al cărții. În această Evanghelie găsim relatări ale lucrării Domnului din jurul Ierusalimului, în special la mai multe sărbători evrești. Ioan subliniază că a scris această Evanghelie pentru a-i ajuta pe alții să își pună credința în El.
Transcriere completă
Introducere în Evanghelia după Ioan
În ultimele 3 studii am văzut pe scurt un sumar al carților Matei, Marcu și Luca doar pentru a ne face o părere mai îndeaproape asupra rolului lor în istorisirea vieții lui Isus. Acestea nu sunt povești de adormit copii sau basme. Ele au fost scrise pentru toți creștinii pentru a-l cunoaște, a-l iubi și prețui pe Isus Hristos. Cum am spus data trecută nu e de ajuns să cunoaștem doar la nivel de informație sau academic ci să lăsăm ca aceasta să ne înflăcăreze dorința după Creatorul nostru. Te poți întreba: Ce contează dacă Marcu a fost scris în anul 50? Gândește-te puțin la acest lucru. Cât de important a fost pentru Dumnezeu să ne transmită lucrurile privitoare la fiul Său de acum 2.000 de ani folosind această evanghelie?
Astăzi ne vom uita la evanghelia după Ioan. Primele trei evanghelii sunt cunoscute ca evangheliile sinoptice prin prisma faptului că împărtășesc viața și slujirea lui Isus dintr-o perspectivă similară și au un conținut comun în marea majoritate. Cu toate acestea, Ioan este total diferită. Nu pune accentul pe narațiune ci se focalizează mai mult pe evenimentele petrecute de Isus în Ierusalim.
Ioan, fiul lui Zebedeu, unul din cei 12 ucenici se presupune că a scris această evanghelie. Ioan 21:24.
Când a scris Ioan? Istoria bisericii datează această evanghelie undeva târziu în jurul anilor 90-100 d.Hr. în timp ce Ioan era în Efes.
Care este structura evangheliei? Ioan este aranjat linear și cronologic. El vorbește despre evenimente importante din evanghelie așa cum ar fi pasajele cu Ioan Botezătorul la fel ca răstignirea și învierea lui Isus. Totuși ceva care este distinct în Ioan față de celelalte evanghelii este că pune accentul mai mult pe cuvintele și faptele lui Isus pe care celelalte nu le relatează.
În Ioan 5 ni se vorbește despre vindecarea paraliticului de la Betesda.
În Ioan 7 ni se vorbește despre Isus la sărbătoarea corturilor.
În Ioan 13-17 despre spălarea picioarelor, ultima cină și discursul despre Templu.
Toate acestea s-au întâmplat la Ierusalim. Astfel Ioan umple golul lăsat de celelalte evanghelii care au relatat ce s-a întâmplat în Galileea, Iudeea și Pereea.
Ioan începe relatarea din evanghelie cu o declarație despre adevărata identitate a lui Isus. Isus este mai mult decât un om normal El este singurul Dumnezeu. Aceasta este o temă foarte mare în evanghelia după Ioan – christologia. Ioan îl prezintă pe Isus ca fiind Cuvântul și îi atribuie divinitatea spunând că El a existat mai înainte de toate lucrurile create. Isus este cel pe care îl vedem că își atribuie divinitatea prin declarațiile “Eu sunt”. Isus în mod constant declară despre sine însuși că este Domnul, Yahve, singurul și adevăratul Dumnezeu al lui Israel. Fariseii și liderii evreilor știau cu adevărat ceea ce Isus pretindea să fie …de aceea ei nu l-au crezut și l-au crucificat.
Ioan prezintă multe semne pe care Isus le-a făcut ca să dovedească că El este Domnul și Mesia. Astfel, evenimentele din cadrul nunții din Cana în Ioan2, vindecarea de la scăldătoare în Ioan5, hrănirea celor 5.000 și umblarea pe apă în Ioan6, vindecarea orbului din Ioan9 si învierea lui Lazăr asigură evidențe pentru ceea ce Isus declara despre El însuși.
Ioan prezintă deasemenea sărbătorile evreiești – Paștele din luna aprilie, Sărbătoarea corturilor în octombrie și sărbătoarea Dedicării (Luminii) în decembrie. În fiecare din aceste sărbători, Isus ne arată cum acestea indică spre persoana Lui. El e mielul de Paște, El e cel care care a scos Israelul din pustie și El e cel care îi va duce înapoi în țara promisă. El este deasemenea lumina lumii și păstorul cel bun.
Ioan prezintă și lucrarea Duhului Sfânt la fel cum Luca o face atât în evanghelie cât și în Fapte. Prezența lui Isus va fi cu noi prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat ca o garanție a prezenței Lui aici în acest timp de exil până când El se va întoarce să locuiască din nou cu noi.
În cele din urmă, Ioan ne spune scopul întregii evanghelii în Ioan20:31
“Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu; și crezând să aveți viața în Numele Lui.”
Evanghelia după Ioan este o chemare pentru a lua o decizie – Credem noi că Isus este împăratul lui Israel care va sta pe tronul lui David în Ierusalim? Credem noi că vom moșteni învierea și vom trăi veșnic pe pământ dacă ne punem încrederea în El? Aceasta n-a fost doar chemarea lui Ioan ci este motivația și chemarea din spatele tuturor evangheliilor. Ele ne oferă detalii din viața lui Isus cu un anumit scop- ca noi să credem în El. Evangheliile nu încearcă să ofere o biografie a vieții lui Isus. Ele omit o mare parte a vieții lui. Ele nu spun nimic despre viața lui de la vârsta de 12 la 30 ani. De ce? Deoarece evangheliile sunt concentrate să ne transmită anumite lucruri ca să ne facă să credem în Isus.
De ce este important să știm toate acestea chiar înainte de a începe să ne uităm pas cu pas în evanghelii? Dacă vedem motivul corect pentru care au fost scrise evangheliile ele pot dezarma atât de multe întrebări inutile. De multe ori ne putem uita în evanghelii cu o anumită așteptare pe care autorii nu o transmit neapărat. Uităm deseori că evangheliile sunt scrise cu o anumită așteptare care să ne facă să credem.
