Episodul 59 – Chemarea lui Matei
Mulți din Israel priveau cu dispreț vameșii și colectorii de taxe datorită lăcomiei și nedreptății de care dădeau dovadă. Vedem totuși un om pe nume Matei care colecta taxe și observa de pe țărmurile mării Galileei slujirea și învățătura Domnului. Isus îl invita să-l urmeze și să fie printre ucenicii săi. În acest episod vom dezvolta această chemare a lui Matei.
Transcriere
Chemarea lui Matei
În studiu trecut am detaliat două minuni ale lui Isus în lucrarea lui de început din Galileea – vindecarea unui lepros și apoi a unui paralitic. Isus arată compasiune față de lepros nu doar prin vindecare dar și prin faptul că s-a atins de el. Acest lucru l-ar fi făcut pe Isus necurat după ritualul de curățire. Dar Isus a arătat că-i pasă mai mult de lepros, atingându-l, acesta fiind un lucru neașteptat. Mai apoi față de omul paralitic, Isus a spus că păcatele îi sunt iertate în fața fariseilor și a învățătorilor legii care erau adunați din tot Israelul. Aceasta era o ofensă foarte mare a înțelegerii lor despre cine era Isus, deoarece așa cum ei au spus, doar Dumnezeu poate ierta păcatele. Isus a continuat să expună sistemul și să scoată la iveală adevărata condiție a inimii și a poporului evreu. Nu doar atât, Isus a continuat să-și descopere adevărata sa identitate autorităților evreilor aceea de Dumnezeu al lui Israel. În acest episod vom înainta la următorul eveniment pe care evangheliile ni-l relatează iar aceasta este chemarea lui Matei.
Isus a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi. Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat şi a mers după El. Marcu 2:13-14
Isus este încă în Galileea, după ce abia vindecase paraliticul din Capernaum.Marcu ne spune acum că Isus era în zona Mării Galileii.Ca de obicei, mulțimile vin în jurul său iar El le dă învățătură.La un anumit moment dat Isus îl vede pe Levi fiul lui Alfeu.Poate vă întrebați: Nu vorbim totuși de Matei?Cine este acest Levi?Răspunsul este simplu – Matei și Levi sunt una și aceeași persoană.Matei este numele în greacă pe care evaghelia după Matei o folosește în capitolul 9:9 iarLevi este numele în ebraică care este folosit atât de evanghelia după Marcu cât și cea după Luca.Matei erau un vameș (colector de taxe) care lucra pentru romanii vorbitori de greacă colectând taxede la evreii care vorbeau ebraica și aramaica.Chiar dacă în zilele noastre nu este obișnuit să ai două nume diferite, în acele zileera un lucru obișnuit.Spre exemplu Simon este numit Petru.Simon este numele în ebraică iar Petru în greacă.Cu privire la cronologie, Matei este al cincilea ucenic al lui Isus.Se pare că Isus i-a făcut chemarea la ucenicie după al doilea circuit prin Galileea undeva la sfârșitul anul 27 sau începutul anului 28 d.Hr. Cu toate că nu putem avea precizie asupra tuturor detaliilor totuși putem contura o direcție a evangheliilorasfel încât să putem să le înțelegem. Câteva evenimente care urmează să se întâmple sunt: Predica de pe munte și unele din pildele lui Isus. Vom vorbi acum despre Matei. Matei erau un vameș (colector de taxe). În acea vreme dacă erai un vameș aveai un anumit stigmat și dispreț asociat cu această funcție. Scrierile evreiești fac distincție între două clase de vămi -prima era doar o colectare generală de taxe iar alta era percepută în mod privat la fiecare casă în parte. Aceasta din urmă era percepută de evrei cu un dispreț total deoarece cei ce făceau aceasta erau așa de diferiți de cei religioși și pioși din popor. Munca lor îi supunea să adune taxele pentru romani pentru pământ și folosirea mării. Mulți dintre vameși erau necinstiți colectând mai mult decât le era spus, restul ținând pentru ei. Chiar dacă nu știm în ce categorie intra Matei știm că probabil acesta avea un birou mic în Capernaum de unde interacționa cu pescarii și cei ce călătoreau ca să le preia taxele pentru imperiul roman. Să plătești taxele în acea vreme era un lucru serios. Era și o zicătoare în acea vreme: „Vai de corabia care călătorește fără să-și fi plătit dările”. Gândiți-vă puțin la acest lucru. Dacă Matei avea oficiu în Capernaum iar Isus își desfășura activitate prin zonă în mod frecvent cu siguranță Matei știa multe din ceea ce Isus a făcut și a zis. În Capernaum se întâmplau toate lucrurile importante din acea zonă. Isus a vorbit de multe ori de pe mare iar dacă biroul lui Matei era chiar lângă mare probabil a auzit cu urechile lui multe învățături și minuni ale lui Isus. Cum a fost pentru Matei să stea acolo și să vadă toate aceste lucruri și cum i se răspândea faima lui Isus? Cu siguranță el nu se putea gândi să fie unul dintre ucenicii săi din pricina muncii lui care era disprețuită în acea vreme dar totuși probabil el a fost atras de Isus văzând ceva foarte diferit la acesta. Cum a fost când Isus a venit la el și i-a spus: „Vino după mine?” Acest citat din Alfred Ederheim surprinde multe lucruri:
„Matei nu îndrăznea, nu putea, nu spera înspre o recunoaștere personală – cu atât mai mult pentru o chemare la ucenicie. Dar când s-a întâmplat că Isus l-a fixat cu ochii lui plini de dragoste care pătrundeau până în adâncul sufletului și l-a făcut un adevărat pescar de oameni nu a trebuit ca Matei să se gândească sau să considere acest lucru. Când Isus a spus: „Urmează-mă!” trecutul a fost înghițit în prezența Celui din Ceruri. Matei nu a spus niciun cuvânt pentru că sufletului lui era fără cuvinte și surprins de dragostea și harul neașteptat, s-a ridicat, a părăsit oficiul și l-a urmat. A fost un câștig în acea zi, nu doar a lui Matei, ci și a tuturor celor săraci și în nevoie în Israel – a tuturor păcătoșilor dintre oameni către care ușa din Cer s-a deschis. Astfel că, pe lângă Petru, ca o piatră, îl putem pune pe Levi-Matei ca un stâlp în fundație pe care este plasată pardoseala de locuire a Domnului, care este Biserica lui.”
Acest lucru este așa de dramatic: Isus a invitat un vameș disprețuit la rangul de ucenic. Gândiți-vă ce efect a produs acest lucru în inimile ucenicilor ei însuși plătind taxe lui Matei în trecut. Ni-l putem imagina pe Petru spunând: Isus ce faci? Acela este Matei vameșul care ne prădează de toți banii pe care îi avem… Tu îl chemi să fie ucenic? Probabil a fost o ciocnire violentă între ucenici datorită diferențelor între ei dar Isus știa pe deplin acest lucru. Cum au fost lucrurile dintre ei după o săptămână sau o lună de stat împreună cu Isus? Aceștia erau oameni adevărați cu personalități adevărate și trebuie să ne luptăm ca aceste lucruri să rămână reale și nu doar povești.
După ce Matei a fost chemat, el a ținut o masă bogată în cinstea lui Isus.
Cărturarii şi fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?” Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” Marcu 2:15-17
Vedem cum în acea seară la masa lui Matei s-au strâns un mare număr de vameși și păcătoși la masă cu Isus. Este bine să corectăm o prejudecată despre ce înțelegem prin cuvântul păcătoși. În episoadele trecute am vorbit despre farisei care creaseră un gard în jurul legii – adică o mulțime de tradiții și porunci- astfel încât să împiedice orice posibilă alunecare a lor în neascultarea legii. Acest lucru e important pentru că modul cum fariseii defineau cuvântul păcătos este foarte diferit de modul cum noi îl definim în prezent. Un păcătos era o persoană care nu ținea tradițiile și nu rămânea în poruncile fariseilor (acel gard de protecție asupra legii). Fariseii nu numeau păcătos o persoană care încălca legea lui Moise ci pentru că acea persoană nu ținea tradițiile și interpretarea lor a legii. Putem vedea diferența? Noi numit păcătos pe cineva care e imoral care înșală sau minte. Totuși fariseii numeau păcătos pe cineva care nu ținea tradițiile impuse de oameni. Atunci când traducătorii bibliei au ales să traducă acest pasaj prin cuvântul păcătos, acest lucru poate crea un pic de confuzie fără înțelegerea contextului. Probabil o traducere mai bună ar fi cei marginalizați.
Alt lucru important de înțeles în această scenă este părtășia de la masă.În societatea evreiască din acea vreme a mânca cu altcineva era cea mai intimăexpresie a prieteniei.Mâncând cu vamașii disprețuiți și cei care nu îndeplineau criteriile religioaseale liderilor, Isus spunea indirect că lui îi păsa de ei.Liderii religioși nu au înțeles cum a putut ca Isus să facă anumite afirmații despre sineși cum a putut mânca cu cei care nu respectau tradițiile.De aceea, în această scenă nu trebuie să ni-l imaginăm pe Isus având părtășie cu ceiimorali așa cum de cele mai multe ori e presupus.Chiar dacă Isus a venit să salveze și astfel de oameni aici e ceva cu totul diferitde modul cum noi înțelegem azi că cineva este „păcătos”.Putem vedea acum cât de diferit stau lucrurile? Să ne gândim puțin ce se întâmpla și cum a fost pentru Isus să stea la masă cu vameșii și păcătoșii. Isus a fost întotdeauna curat dar cu toate acestea El a stat la masă cu acești oamenmâncând și discutând cu ei. Despre ce a vorbit cu ei? El este același Isus care acum stă în ceruri si domnește peste toate lucrurile. Cum ar fi fost să fi acolo la ospăț și apoi să-ți aduci aminte că Isus a înviat din morți și s-a înălțat la ceruri?
Sper să vedem acest tipar – Isus continuă să confrunte de fiecare dată autoritățile religioase și El își mai descoperă din nou o parte din identitatea sa. Așa și-a început de fapt lucrarea publică – confruntând liderii la Templu – și asta îl vom vedea făcând în evenimentele viitoare. Isus e așa de răbdător așteptând încă fapte ale pocăinței dintre oamenii Galileei.
În episodul următor ne vom uita la ultimul eveniment major în această perioadă timpurie din Galileea – chemarea celor doisprezece ucenici. Sunt o mulțime de neînțelegeri despre ucenici în care data viitoare vom primi mai multă lumină prin cercetarea scripturilor.
