Episodul 57 – Minuni în Galileea
În timp ce călătorea cu cei patru ucenici prin Galileea, faima lui Isus s-a răspândit foarte repede. În timp ce era în Capernaum, Marcu 1 și Luca 4 ne relatează câteva evenimente care au făcut atât mulțimile cât și pe noi cititorii să rămânem uimiți. În acest episod vom vedea vindecarea unui om demonizat într-o zi de Sabat, apoi vindecarea soacrei lui Petru cât și multor altora din Capernaum după asfințitul soarelui.
Transcriere
Minuni în Galileea
În episodul trecut l-am văzut pe Isus pe țărmul mării Galileii de unde El și-a chemat primii patru ucenici – pe Simon Petru și fratele lui Andrei și pe fiii lui Zebedei Iacov și Ioan. Isus le-a spus să arunce mrejele în locurile mai adânci ale mării după ce toată noaptea ei nu au reușit să pescuiască nimic. După ce au scos năvoadele acestea au început să se rupă pentru că erau prea pline. Isus și-a folosit puterea de Creator astfel încât să umple năvoadele de pești. Astfel, Petru îngenunchează la picioarele lui Isus în temere de El. După aceasta toți cei patru au lăsat totul și s-au dus după Isus urmându-l într-o relație formală de ucenici. Acești pescari îl cunoșteau pe Isus încă din primăvara anului aceluia iar acum suntem în toamna aceluiași an. Ce au înțeles aceștia din ceea ce făcuse Ioan Botezătorul până în acele momente? Ei se întorseseră acasă la familiile și viața lor normală dar acum viețile lor sunt în pragul de a fi schimbate radical pentru totdeauna.
Astăzi ne vom uita la câteva evenimente din Marea Galileii pe care Marcu și Luca le menționează. Acestea s-au întâmplat în Capernaum, micul orășel, la nord de marea Galileii în care Isus se întorcea întotdeauna. Cu toate că nu putem determina timpul exact al acestor evenimente se pare că ele s-au întâmplat într-o perioadă de timp relativ scurtă. Isus avea în acest moment patru ucenici și faima lui începea să se răspândească tot mai mult prin Galileea.
S-au dus la Capernaum. Şi, în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă şi a început să înveţe pe norod. Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii. În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere şi scoţând un strigăt mare. Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!” Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii. Marcu1:21-28
Suntem undeva imediat după chemarea celor patru ucenici iar aceștia au intrat cu toții în sinagoga din Capernaum. În ziua Sabatului, Isus a mers în sinagogă și a început să învețe. Nu știm exact ce învățătură a dat dar Marcu ne spune că oamenii din sinagogă erau uimiți de învățătura lui Isus- nu a fost doar o „mirare de moment”- ci ceva care i-a marcat mai mult timp. Cum era să stai și să asculți cuvintele lui Isus? Ceea ce oamenii erau obișnuiți să asculte de la scribi și alți lideri religioși din Israel era total diferit față de ceea ce Isus învăța. El nu căuta să obțină poziții înalte înaintea oamenilor și să vorbească prea mult de lucruri triviale ci Isus vorbea adevărul învățând lucruri care cu adevărat contau, ca viața veșnică, moarte, credință și veacul viitor. Ce zi măreață a fost pentru mulți dintre ei!
Învățătura pe care Isus a avut-o nu a fost singurul lucru memorabil din acel Sabat. Un om cu un duh necurat a început să creeze probleme și să atragă atenția asupra lui. Duhul a spus: „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? sau mai bine spus: Ce avem noi în comun Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Acest lucru ne arată că până și demonii știau cine este cu adevărat Isus – nu era „sfânt” doar în sensul că fără de păcat – ci El era cel pus deoparte și uns de Dumnezeu ca Mesia. În alte pasaje din scripturi se folosește titlul acesta. Psalmul 16:10 folosește titlul acesta „sfântul” și Judecători 16:17 la referința despre Samson că a fost dedicat Domnlui. La fel cum Samson i-a distrus pe Filisteni, Isus urma să distrugă orice urmă a întunericului de pe pământ. Duhul necurat știa acest lucru și este era doar o problemă de timp până să se întâmple acest lucru în Ziua Domnului.
Cu un cuvânt, Isus îi poruncește demonului să tacă și să iasă din om. Omul a început să se scuture, demonul a ieșit, iar oamenii din sinagogă erau uimiți din nou – atât învățătura cu putere cât și alungarea demonului au devenit subiect de conversație în toată Galileea iar faima lui Isus era peste tot.
După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei. Soacra lui Simon zăcea în pat prinsă de friguri; şi îndată au vorbit lui Isus despre ea. El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească. Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau. Marcu1:29-34
Acest pasaj se petrece imediat după ce s-a întâmplat în sinagogă. Isus împreună cu Simon Petru, Ioan și Iacov intră în casa lui Petru și Andrei în Capernaum. Cu toate că Ioan 1 ne spune că Petru și Ioan erau din Betsaida se pare că familia lor era așezată în Capernaum acum. Soția lui Petru era acolo, împreună cu soacra lui care era bolnavă de friguri. Ce face Isus în situația aceasta? El se duce pur și simplu o vindecă și o ridică din pat. Frigurile au lăsat-o iar ea începe să slujească restul familiei ca și cum n-ar fi fost bolnavă până acum. Ce s-a întâmplat mai apoi în restul zilei? Pune-te pe tine însuți în locul unei persoane din acea casă. Mai devreme, Isus i-a făcut pe toți să se minuneze în sinagogă iar acum toți cei din casă au rămas șocați datorită vindecării soacrei lui Petru. Dar acest lucru nu urma să fie ultimul care l-a făcut în acea zi. Sabatul se termina la apusul soarelui iar oamenii nu mai erau sub porunca să se odihnească. Luca adaugă un detaliu care nu este surprins de Marcu:
La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. Luca 4:40
Isus și-a pus mâinile peste fiecare. Haideți să vedem mai bine ceea ce se întâmplă. Este aproape ora 6 seara spre asfințitul soarelui și toți se îngrămădesc spre casa unde este Isus. Ei au auzit și au văzut lucruri ciudate în acea zi în sinagogă și acum că Sabatul s-a terminat tot orașul aducea la ei pe bolnavi și pe cei posedați demonic. Ce facem noi cu oamenii bolnavi? Îi ducem în spitale și azile de nebuni astfel încât să nu care cumva să ne deranjeze. Dar Isus nu a procedat așa. Toată depravarea cauzată de păcatul omenesc este înaintea lui și pe măsură ce se lăsa amurgul, Isus își pune mâinile peste ei -unul câte unu. Gândiți-vă la aceasta – Isus nu trebuia să procedeze neapărat în felul acesta. În alte evenimente când îl vedem pe Isus vindecând El spune doar un cuvânt. Totuși ce fel de compasiune a avut Isus aici de l-a determinat să-și pună mâna peste fiecare? Oh..de am avea și noi aceeași inimă pentru cei răniți, zdrobiți, bolnavi și asupriți ca să-i îndreptăm astfel încât să-și pună încrederea în Isus marele Vindecător, Eliberator și Răscumpărător.
Nu știm cât de târziu a rămas Isus ca să-i slujească pe cei din acel oraș dar știm că în acea noapte nu a dormit prea mult. Marcu 1:35-39 continuă să ne spună:
A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi, când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Şi S-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galileea; şi scotea dracii.
Acest pasaj este încă un eveniment minunat pe care îl găsim în Evanghelii. Isus s-a trezit cu mult înainte de răsăritul soarelui să se roage. Nu cred că Isus avea nevoie de acest lucru să-și încarce bateriile și să se umple din nou ca și cum ar fi avut nevoie să se conecteze din nou cu Tatăl. Isus făcea acest lucru din punct de vedere relațional din pricina dragostei pe care o avea pentru Tatăl. Trebuie să ne gândim că a fost o adevărată „plecare” atunci când Isus a ales să se întrupeze. Când Isus s-a întrupat, părtășia în Dumnezeire s-a schimbat într-un mod în care nu putem pricepe. Deci acest timp al rugăciunii era unul al comuniunii și relației din pricina dragostei. Nu știm sigur cât de mult a petrecut în rugăciune dar probabil trecuseră câteva ore. Atunci când ucenicii s-au trezit și au văzut că Isus este plecat, ce a fost în mintea lor?
Cât le-a luat să-l găsească?
Ce putem spune despre mulțimile pe care le vindecase cu o noapte în urmă?
Erau ele entuziasmate să se întâlnească din nou cu Isus a doua zi?
Când l-au găsit pe Isus răspunsul acestuia probabil i-a șocat: Știu că toată lumea întreabă de Mine dar noi vom pleca în altă parte. Trebuie să mergem să vestim evanghelia și în alte părți. De aceea am venit. Cu toate că Isus nu s-a întors în Capernaum în acea dimineață ceva semnificativ se petrecuse acolo. Oamenii au fost uimiți de învățătura lui și pătrunși de puterea lui iar acum faima lui se întindea ca focul prin toată Galileea.
Câteva puncte la care să medităm:
Pune-te pe tine în mulțimea care a venit la Isus pe înserate după Sabat. Ce puteai să gândești în timp ce îl vedeai pe Isus întinzându-și mâinile peste oameni și vindecându-i?
Gândește-te cum ar fi fost să fi și tu în sinagogă în acea dimineață în timp ce Isus a vorbit? Ce urma să povestești la prânz, la masă, cu familia despre cele întâmplate?
