Episodul 56 – Pescuirea minunată

Pescuirea minunată

În studiul trecut am văzut evenimentele din Ierusalim în toamna anului 27 în cadrul sărbătorilor. Acest lucru s-a petrecut în Ioan 5. În timp ce Isus era acolo, într-o zi de Sabat, El a vindecat un om paralizat la scăldătoarea Betesda foarte aproape de complexul Templului. Când liderii evreilor au văzut că acel om a fost vindecat și că își purta patul cu el, aceștia l-au mustrat. După cum am văzut, acest lucru a facilitat un alt conflict între liderii evreilor și Isus. Trecuseră mai puțin de 6 luni de la ultima confruntare a lui Isus cu aceștia iar acum îl vedem din nou pe Isus manifestându-și autoritatea prin respingerea tradițiilor lor. Nicăieri în Lege nu era scris că nu îți poți purta patul în Sabat. Scribii și fariseii au creat aceste tradiții ca un gard în jurul Legii. În mintea acestora acest lucru îi ajuta ca să nu încalce Legea. În acest fel ei puteau să spună despre ei însăși că erau perfecți în privința ținerii Legii. Isus va confrunta acest lucru de multe ori de-a lungul slujirii lui deoarece liderii evreilor ajunseseră să învețe aceste tradiții cu același grad de importanță ca Legea însăși. Aceste confruntări cu liderii sunt foarte semnificative și important de înțeles. Liderii evrei au vrut chiar de la început să-l omoare pe Isus și nu doar la sfârșitul lucrării lui. Trebuie să ne aducem aminte că Isus i-a atacat de prima dată pe liderii evreilor la Templu, spunând despre El că este Mesia și chiar mai important că este Yahve. El a folosit acest îndemn spre pocăință din nou la sărbătoarea din toamnă  autorităților evreilor dar din nou fără rod.

După ce l-au respins și de data aceasta în Ierusalim,  Isus părăsește sărbătorile și se îndreaptă spre Galileea pentru a-și chema permanent ucenicii în a-l urma. El a început cu patru ucenici iar trei dintre aceștia au format cercul intim de lângă El. Înainte să ne uităm cum relatează evangheliile acest eveniment trebuie să menționăm din nou că Isus nu și-a început lucrarea publică în Galileea prin acest eveniment. El și-a început lucrarea publică în Ierusalim în conflict cu autoritățile evreilor. Acest lucru este foarte important înspre înțelegerea lucrării sale și chiar pentru  întreaga prima venire.

Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari. Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” Îndată, ei şi-au lăsat mrejele şi au mers după El. A mers puţin mai departe şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care, şi ei, erau într-o corabie şi îşi dregeau mrejele. Îndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în corabie cu cei ce lucrau pe plată şi au mers după El. Marcu1:16-20

Suntem astfel în Galileea iar Isus vede două perechi de frați care sunt pescari: Simon (Petru) și Andrei împreună cu Iacov și Ioan fiii lui Zebedeu. Evanghelia după Luca numește această zonă lacul Ghenezaret care este un alt nume pentru marea Galileii. Pescuitul era unul din cele mai importante lucruri în această zonă. Nu este prima dată când Isus îi întâlnește pe acești patru oameni. În primăvara anului 27 l-am văzut pe Ioan Botezătorul botezând și făcând ucenici în pustia Iudeii. În Ioan 1 am văzut cum acești oameni l-au părăsit pe Ioan ca să-l urmeze pe Isus. Ei au fost cu el la nunta din Cana apoi la Paștele din Ioan 3 iar mai apoi în Samaria la fântână cu femeia urmând să se întoarcă cu Isus în Galileea. Când s-au întors se pare că fiecare dintre ei s-au întors în orașele și munca lor de dinainte iar Isus a petrecut acea vară slujind singur. Acum suntem în toamna anului 27 după sărbătorile de vară iar Isus le face această chemare formală.

Putem vedea acum de ce cronologia contează? În general interpretăm acest pasaj ca și cum Isus are super puteri care le exercită peste ucenici iar aceștia de cum îl văd sar din barcă și lasă totul ca să-l urmeze. Bineînțeles vedem acum că nu s-a întâmplat acest scenariu. Acești oameni deja l-au cunoscut pe Isus de când era în Iudeea. Ei au crezut că El este Mesia, au văzut cum și-a manifestat autoritatea și puterea și erau uimiți de lucrurile pe care El le spunea și pe care le făcea. Luca 5:1-7 ne dă mai multe detalii despre acest eveniment:

Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. 

Luca ne spune că Isus învăța pe mare și mulțimea îl îmbulzea. Dacă stăm să ne gândim lucrul ăsta pare nebunesc. Mulțimile îl îmbulzesc dar Isus este Yahve în persoană, Dumnezeul lui Israel, Creatorul tuturor lucrurilor. El este cel care a locuit în Sfânta Sfintelor în Templu, Cel pe care îngerii îl adoră, Cel care a fost mai înainte de toate lucrurile. Iar acum umblă de-a lungul lacului și o mulțime de oameni îl îmbulzesc. Imaginează-ți că ești în mulțime și să simți că toți de lângă tine încearcă să vină mai aproape de tine ca să te vadă și să te audă. Cu siguranță erau mai mulți de 10-20 de oameni. Nu știm exact numărul oamenilor dar au fost îndeajuns de mulți ca Isus să trebuiască să se suie într-o barcă și să meargă pe mare ca să scape din acea situație.

Isus se suie în barca lui Simon Petru să învețe. Ceea ce a învățat nu putem ști cu siguranță dar probabil era în același ton cu învățăturile de până atunci despre împărăția viitoare și roada pocăinței pe care vroia să o vadă în prezent. Când a terminat de vorbit Isus l-a rugat pe Petru să-și arunce năvoadele în partea mai adâncă a mării pentru a prinde pești. Ei nu prinseseră nimic toată noaptea. Acei oameni erau pescari cu experiență și cu siguranță fuseseră foarte descurajați după ce au lucrat toată noaptea  și nu au prins nimic. Totuși Petru l-a văzut pe Isus făcând lucruri minunate în trecut; astfel, el nu doar că l-a lăsat pe Isus în barca lui în mod întâmplător sau m-ai apoi a ascultat de porunca lui deoarece o așa numită forță l-a îndemnat la acest lucru. Noi știm ce s-a întâmplat după aceea – au fost prinși atât de mulți pești că atât năvoadele se rupeau cât si barca se scufunda de la atât de mulți pești. Ce miracol!!! Imaginează-ți că esți unul dintre oamenii de pe țărm. Cum ar fi fost pentru tine să vezi expresia fețelor acestor pescari după ce se întorceau înapoi cu bărcile pline de pește?

În continuare în v.8-11 avem lucruri la fel de uimitoare:

Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El. 

Petru a înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat – nu se putea ca acei pești să fie prinși în năvoade decât dacă Isus le poruncise acest lucru. Petru fusese martor al unei minuni iar el răspunde într-o modalitate care seamănă foarte mult cu atitudinea oamenilor din VT care se apropiau de Dumnezeu: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Doar atunci când sunt înaintea lui Dumnezeu oamenii au această reacție. Să ne gândim la Isaia 6 un pasaj la care ne-am mai uitat în trecut. Isaia îl vede pe Isus și spune:

Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Isaia 6:5

Petru a văzut aici suveranitatea lui Isus peste creație iar acest lucru l-a înfricoșat și înspăimântat. El este pătruns până în inimă de maiestatea lui Isus. Nu știm sigur dacă Petru a înțeles pe deplin divinitatea lui Isus în acest moment dar cu siguranță își dă seama că Isus nu e un om obișnuit. Este ceva unic în El care l-a îndemnat pe Petru să răspundă în felul în care a făcut-o. 

Din acest loc și pe baza acestui eveniment Isus le face chemarea oficială la ucenicie celor patru bărbați. Atunci când Isus a spus: „Urmați-mă!” aceștia au înțeles că aceasta urma să fie o chemare la ucenicie. Cei patru au crezut în El și au știu că Isus este important. Isus nu îi chemase până acum la o relatie rabinică de ucencie formală. Aici avem doar un sumar a ceea ce s-a întâmplat – cu siguranță Isus le-a spus mai multe pe măsură ce mergea mai apoi pe țărm cu ei după ce au lăsat totul pentru a-l urma.

Avem atât de mult de meditat din acest pasaj. Este bine să ne luăm ceva timp și să ne gândim la acest eveniment. Fie ca inima noastră să fie stârnită iar mintea noastră pătrunsă de gloria lui Isus. 

Câteva lucruri spre meditare:

 -Pune-te în locul lui Zebedeu. Cum ar fi să-ți vezi copii, pe Iacov și Ioan, să fie ucenicizați de cel despre care toți începeau să creadă că este Mesia? Cum era ca ei să nu fie prin preajmă atunci când tu aveai  nevoie de ajutor la pescuit?

-Gândiți-vă la discuția avută de cei patru ucenici la doar câteva ore după pescuirea minunată. Aceștia erau deja obosiți după o noapte nedormită dar ce era în inima și mintea lor fiind cu Isus și știind că acesta i-a chemat ca ucenici ai lui în urma miracolului prinderii peștilor?