Episodul 54 – Respingerea lui Isus din Nazaret

Respingerea lui Isus din Nazaret

În episodul trecut ne-am uitat la un sumar al lucrării publice a lui Isus în Galileea. Am început să construim un cadru pentru evenimentele din primăvara anului 27 d.Hr. până în toamna acestuia. Data trecută am vorbit despre una din cele mai importante căi care să ne ajute să înțelegem cronologia în evenimentelor lucrării lui Isus iar aceasta este sărbătoarea Paștelui. Evanghelia lui Ioan subliniază foarte minuțios acest lucru astfel încât ne ajută să conturăm o cronologie generală a evenimentelor din toate celelalte evanghelii. Sărbătorile de Paște sunt indicatori importanți în evanghelii pe care vom continua să le menționăm pe măsură ce parcurgem evenimentele. 

Ioan 4:45 ne spune că Isus s-a întors din Galileea iar oamenii l-au primit după ce au văzut tot ceea ce El făcuse în Ierusalim la sărbătoarea Paștelor. Dacă ne aducem aminte, după ce Isus a curățit Templul și s-a întâlnit cu Nicodim, mulțimile au început să-l urmărească din pricina a ceea ce Ioan a spus despre El. Dar după ce Ioan a fost arestat, Isus s-a întors în Galileea prin Samaria și se pare că primul loc unde s-a dus a fost Cana, același loc unde El transformase apa în vin. De această dată Isus vindecă de la distanță pe fiul unui om bogat spunând doar un cuvânt.Trebuie să ne gândim la aceasta, Isus nu a pus mâinile peste El, nu a cerut intervenția miraculoasă a Duhului Sfânt iar Ioan nu ne dă nicio indicație că Isus s-a rugat sau să-i ceară Tatălui să-l vindece. Cel pe care îl vedem în aceste evenimente Isus este Dumnezeu adevărat care dă viață și suflare fiecărei creaturi iar această vindecare este o manifestare minunată a cine este El.

În episodul prezent ne vom uita la un eveniment specific care s-a întâmplat în perioada aceasta, cel mai probabil în vara anului 27d.Hr. iar acesta este legat de respingerea lui Isus în Nazaret.

A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?” Luca 4:16-22

Suntem în Nazaret care este la vest de Marea Galileii. Nazaret era deasupra văii Izreel care conține o zonă menționată în cartea Apocalipsa numită Megiddo sau cum este ea mai cunoscută ca Armaghedon. După cum vom vedea, acest lucru e semnificativ asupra a ceea ce Isus urmează să spună. Îl vedem pe Isus în aceeași sinagogă în care a crescut împreună cu toți cunoscuții. Surorile lui erau în același oraș și e foarte probabil ca ele să fie deja măritate cu toate că evangheliile nu ne indică acest lucru în mod direct. Isus slujea singur în acest eveniment iar ucenicii nu erau cu El. De ce acest lucru? Pentru că acest eveniment se petrecea înainte de chemarea lor formală la ucenicie de aceea ucenicii s-au întors probabil mai întâi la casele lor în Galileea după ce au călătorit cu Isus din Iudeea. Isus se ridică, citește din cartea lui Isaia profetul, capitolul 61 și spune „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” 

Ne vom uita puțin în contextul cărții Isaia astfel încât să înțelegem mai bine ceea ce credeau cei din sinagogă când l-au auzit vorbind pe Isus.

Isus citează din Isaia 61 dar sulul din care citește nu avea capitole sau versete. De multe ori astăzi separarea pe capitole și versete ne poate încurca prin compartimentarea a ceea ce un pasaj vrea să transmită. Isaia 61 este în contextul capitolelor 60-63. De fapt toate acestea descriu promisiunile lui Dumnezeu de restaurare a Ierusalimului și de eliberare a poporului său de vrăjmași.

Isaia 60 vorbește de promisiunile de restaurare a Ierusalimului până acolo încât și neamurile își vor aduce gloria și bogăția lor ca să rezidească orașul.

Isaia 61 continuă această temă și vedem cum o anumită persoană  anunță această veste bună a restaurării Ierusalimului.

Isaia 62 descrie această restaurare în detaliu vorbind despre anumiți oameni de pe zidurile Ierusalimului care amintesc evreilor că Dumnezeu își va împlini promisiunea de a restaura Ierusalimul.

Isaia 63 vorbește despre Yahve – omul de război care va zdrobi în picioare vrăjmașii Israelului și va salva poporul evreu în acord cu dragostea și mila sa mare.

Cu acest context în minte, ce vrea să spună Isus când citește cartea Isaia în sinagogă iar apoi afirmă: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” ? Haideți să vedem în primul rând ceea ce NU a spus Isus. 

Nimeni nu credea din sinagogă că Isus a reinterpretat/redefinit ceea ce era scris în Isaia 60-63 ca și cum Isaia profețea despre evenimentele care se întâmplau în lucrarea publică a lui Isus prin Galileea. Evreii nu credeau că prin toate vindecările, minunile și ceea ce făcea Isus elibera captivii de război, restaura națiunea și Ierusalimul și instaura împărăția. Nu asta era ceea ce Isus făcea și nimeni din sinagogă nu ar fi crezut că El ar fi împlinit ceea ce Isaia a profețit. Isus era în Galileea și nu în Ierusalim – liderii de acolo abia ce l-au respins și l-au aruncat și pe Ioan Botezătorul în închisoare. Deci, din nou, în niciun caz evreii nu puteau interpreta că Isus împlinea aceste capitole sau reinterpreta ceea ce Isaia a profețit. În mod trist, asta este ceea ce noi facem de multe ori cu scripturile – schimbând în mod radical ceea ce profeții au spus, având o cu totul nouă interpretare și perspectivă asupra istoriei. În mod deosebit, unii susțin că Isus a reinterpretat evenimentele din Isaia 60-63 ca o inaugurare a unei împărății spirituale și că tot ceea ce Isaia a spus a fost redefinit de Isus la prima sa venire. Când suprapunem această interpretare cu narațiunea evangheliilor putem vedea că este total incompatibil.Tot ce avem menționat până acum în Evanghelii este un miracol în Galileea iar pasajul din Isaia este despre restaurarea Ierusalimului și nu a Galileii.Deci Isus „nu împlinește” Isaia 61 în „auzul lor” în sinagogă.

Putem argumenta că Isus a spus că acel pasaj a fost împlinit deci cu siguranță ceva s-a schimbat. Este important să vedem că acest cuvânt „s-a împlinit” nu este folosit în înțelesul restrâns ca și cum tot ceea ce era scris în Isaia 61 a fost „împlinit”. De fapt, este mult mai simplu decât am putea să ne imaginăm. Ideea pe care Isus încearcă să o transmită este că acest pasaj din scriptură și înțelesul lui a fost împlinit în înțelegerea lor sau în auzul lor. Ce înseamnă acest lucru? Aceasta înseamnă că atunci când Isus a vorbit cei care l-au auzit și văzut pe Isus au înțeles pasajul mai clar iar în mod specific ei l-au văzut pe cel despre care Isaia profețea, cel care va aduce restaurarea Ierusalimului. Ei se uitau la Dumnezeu cel care era descris în Isaia 60-63. Putem să ni-l imaginăm pe Isus spunând în felul următor: Înțelegeți acest pasaj din Isaia? Acesta a fost făcut clar vouă deoarece Eu sunt cel care va face toate aceste lucruri. Cu siguranță aceștia nu au înțeles pe deplin ceea ce Isus le-a transmis. Totuși, doar un capitol mai devreme în Luca 3, Isus a fost introdus de Ioan Botezătorul ca fiind Yahve- Dumnezeu în persoană. Pasajele din Isaia 60-63 vorbesc despre Yahve venind să restaureze Ierusalimul și nu despre Mesia. Isus este prezentat ca Domn în Luca 3 iar acum în Luca 4 El se întoarce din Ierusalim iar aceasta este prima predică prin care vorbește galileenilor după ce fusese respins în Ierusalim.

Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?” Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.” „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun, că niciun proroc nu este primit bine în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman, sirianul.” Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo. Luca 4:22-30

Isus tocmai a spus că El este acela care va restaura Ierusalimul așa cum Isaia a profețit. Care a fost reacția celor care îl cunoșteau? Ei au spus NU! Noi te cunoaștem! Tu nu ești cel despre care Isaia a profețit. Cum răspunde Isus acestor acuze? Isus le aduce aminte de zilele lui Ilie și Elisei atunci când erau văduve și leproși în Israel dar totuși nu evreii au fost cei care au primit milă din partea lui Dumnezeu ci neamurile. Ilie a fost trimis în Sidon iar Elisei în Siria. Ca răspuns la necredința lor, Isus expune respingerea Israelului dar și mila lui Dumnezeu acordată neamurilor datorită necredinței lor. În studiul 36 am văzut mesajul lui Ioan Botezătorul care spunea că Israel va fi tăiat și va rămâne doar o rămășiță iar neamurile vor fi incluse în familia lui Dumnezeu și vor beneficia de promisiunile lui Avraam. Acest lucru este ceea ce Isus continuă să spună aici. Oamenii din Nazaret l-au respins pe Isus ca fiind cel care va restaura Ierusalimul și va instaura împărăția astfel încât l-au dus în vârful dealului din Nazaret și au vrut să-l arunce de pe stâncă în valea lui Izreel. Acest lucru este ironic deoarece Isaia 63 vorbește despre Yahve- omul de război- venind cu haine pline de sânge. Profeții ne spun că Dumnezeu va face un măcel masiv la sfârșitul veacului în valea lui Izreel. Iar oamenii din Nazaret îi spun lui Isus următoarele cuvinte: Nu ne zice nouă că noi vom fi aruncați în această vale. Noi te vom arunca acum în această vale. Dar Isus se strecoară printre ei și se face nevăzut. În acest fel Isus începe lucrarea sa din Galileea.