Episodul 50 – Nicodim și Isus
La ceva vreme după ce a curățit Templul, Isus s-a întâlnit cu Nicodim, un lider al evreilor. În pasajul cunoscut din Ioan 3 Isus îi corectează lui Nicodim modalitatea cum se va împlini nădejdea în promisiunile lui Dumnezeu. Isus era într-adevăr Mesia dar el nu urma să inaugureze împărăția printr-o revoltă sau ca răspuns a ținerii Legii lui Moise. Cuvintele lui Isus, în contextul lor biblic și istoric au cu totul o altă semnificație decât interpretarea modernă din zilele noastre.
Transcriere
Nicodim și Isus
În ultimele două episoade ne-am uitat la evenimentul curățirii Templului de către Isus în porțiunea lucrării sale pe care am numit-o perioada timpurie din Iudeea. Am accentuat importanța înțelegerii acestui eveniment al curățirii Templului ca fiind primul lucru public pe care Isus îl face și cum era foarte semnificativ că El și-a început lucrarea chiar în centrul iudaismului din acea vreme, la Templu, și cum prin ceea ce a făcut a confruntat liderii lui Israel.
Apoi am văzut cum Isus și-a exercitat autoritatea peste Templu iar prin aceasta nu doar că a adus acuze liderilor pentru lipsa lor de neprihănire dar de asemenea în mod implicit și-a afirmat divinitatea pentru că doar Dumnezeu e mai mare decât Templu. Isus nu și-a început lucrarea în mod hazardat prin Galileea făcând niște vindecări ci a început din Ierusalim confruntând liderii evrei. Ioan Botezătorul spuse înainte că cel căruia El îi pregătea calea va separa poporul. Acest lucru este exact ceea ce Isus va face încă de la începutul lucrării sale publice în Ierusalim. Astăzi ne vom uita în Ioan 3 la întâlnirea lui Isus cu Nicodim, un conducător al evreilor.
Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. v.1-5
Unde și când se întâmplă acest lucru în evanghelii? Se pare că suntem încă în Ierusalim la Paștele evreilor. Ioan ne spune că este noaptea iar probabil Isus stătea pe acoperișul unei case din Ierusalim. Unii speculează și spun că Isus putea sta în casa lui Ioan Marcu, aceeași casă unde urma să fie și cina cea de taină dar nu putem știi sigur acest lucru. Era o practică obișnuită pentru musafiri să stea noaptea pe acoperișul caselor de aceea ne putem imagina în acest fel evenimentul cu Nicodim. Cronologic, suntem după nunta din Cana Galileii, în timpul Paștelui evreilor după ce Isus a curățit Templu, la doar câteva zile mai târziu.
Înainte să vedem detaliile acestui pasaj este bine să vorbim despre liderii evreilor din acea vreme deoarece Ioan ne spune că Nicodim era un conducător al evreilor. Conducătorii principali ai Israelului erau membrii Sinedriului alcătuit din preoți și bătrânii poporului. Sinedriul era alcătuit din saduchei și farisei. Aceștia aveau anumite ideologii și nu erau niște funcții cum ar fi senator sau deputat în ziua de azi. Sinedriul era alcătuit din saduchei care erau preoți și farisei care în general erau bătrânii poporului. Astfel când Ioan ne spune că Nicodim era un conducător al evreilor cu siguranță acesta făcea parte din Sinedriu deoarece doar așa puteai să conduci în Israel pe vremea aceea. Multe s-au scris despre faptul că Nicodim a venit la Isus noaptea ca și cum a fost un fapt ascuns sau înșelător. Nu cred că a fost așa de complicat deoarece cineva așa de important precum Nicodim era ocupat toată ziua. Timpul nopții era unul bun pentru părtășie și unul plăcut pe răcoare când oamenii stăteau pe acoperișurile caselor. Probabil Nicodim a venit la Isus noaptea pentru că era un timp când putea să vorbească cu el într-un mod personal. Nicodim a avut intenții sincere probabil dar Isus îl mustră destul de dur, oricum nu la fel ca „Vai-urile!” adresate celorlalți farisei pe care le vom vedea mai târziu în evanghelii.
Nicodim a venit la Isus și i-a spus „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Cu alte cuvinte Nicodim spune: Isus noi știm că tu ai putea fi adevăratul Mesia, împăratul așteptat din linia lui David care va zdrobi vrăjmașii noștri. Iar Isus îi răspunde „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Isus îl corectează pe Nicodim aici iar motivul pentru care o face este că acesta împreună cu toți liderului Israelului aveau o încredere și nădejde falsă. Încrederea falsă era ținerea cu strictețe a Legii lui Moise care urma să le garanteze o moștenire în promisiunile lui Dumnezeu date de la Avraam până la David. Nădejdea falsă era că împărăția lui Dumnezeu și promisiunile lui Dumnezeu urmau să vină în urma unor revolte ale iudeilor așa cum au mai fost probabil în istoria lor cu Iuda Macabeul. Isus spune: Nicodime, împărăția nu vine prin puterea omului iar strictețea voastră exterioară față de Lege (tradiții) nu vă garantează includerea în promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut. Așa cum Ioan Botezătorul a spus erau doar acei care aveau roade vrednice de pocăință și se întorceau cu adevărat la Dumnezeu vor moșteni promisiunile.
Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Nicodim a înțeles ceea ce Isus a spus și nici prin gând nu-i trecea că Isus a redefinit înțelesul împărăției. Isus a făcut doar ceea ce Ioan Botezătorul a spus – faptul că descendența lor din Avraam și ținerea Legii (tradițiilor) nu le garanta că ei urmau să moștenească promisiunile lui Dumnezeu în împărăția lui Mesia. Pocăința din inimă era cerută și de aceea Isus continuă să spună „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Isus a făcut aluzie la ceva cu care Nicodim era familiar ca fariseu și indica spre pasajele din Ez. 36 și 37:
Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi; vă voi curăţa de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Ez.36:24-28
iar mai apoi din Ez.37:11-14
De aceea, proroceşte şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am şi făcut, zice Domnul.”
Putem sublinia temele principale aici: Yehova urma să dea poporului său o inimă nouă și să pună în ei Duhul său. Din pricina acestui lucru ei urmau să umble pe o cale a neprihănirii și să asculte Legea lui. Mai apoi îi va face să poată să locuiască în siguranță în țara promisă părinților ca parte a legământului pe care Dumnezeu l-a întocmit cu Avraam. Iar mai apoi Ez.37, în același gând, vedem învierea morților unde Yehova îi va învia și-i va duce în țara lui Israel. Aceste pasaje din Ezechel și Ioan 3 sunt preluate de Pavel în 1Cor.15:50-52 unde ne spune:
Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
Cu contextul Vechiului Testament și cu înțelegerea lui Pavel despre nevoia de ispășire și despre împărăția care vine și învierea din 1Cor.15, putem înțelegem mai bine ce se petrece în întâlnirea dintre Isus și Nicodim. Isus nu spiritualizează conceptul de împărăție și nu îl reinterpretează. Isus nu i-a spus lui Nicodim să spună o rugăciune și să-l primească pe Isus în inima lui ca să ducă o viață mai bună. Isus corectează nădejdea falsă a evreilor din acea vreme și le spune că toate promisiunile făcute lui Avraam și împărăția lui David nu vor veni prin puterea omului, prin revolte sau din pricina stricteții lor față de Legea lui Moise pentru că omul e decăzut și are nevoie de o inimă nouă. Promisiunile vor fi instaurate de către brațul Domnului și însuși Dumnezeu va asigura dreptatea necesară ca să moștenească binecuvântările. Putem observa cât de mult Ezechiel ne spune că Domnul va face toate lucrurile posibile pentru Israel. Din pricina istoriei apropiate a lui Israel nădejdea lui Nicodim era ca printr-o mișcare de revoltă la fel ca cea a Macabeilor va răsturna imperiul roman și va restaura împărăția lui Israel. Probabil din această pricină Nicodim a venit la Isus ca să treacă de partea lui astfel încât să aibă o poziție mai înaltă în împărăție dacă Isus era cu adevărat Mesia și urma să conducă o revoltă.
Dar Isus continua să spună:
Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia Noastră.
Majoritatea comentatorilor sunt de acord aici că „noi” se referă la Ioan și Isus. Dar ce nu au primit liderii Israelului? Ei nu au primit adevărul despre nevoia de pocăință și credință în ispășirea dăruită de Dumnezeu ca soluție pentru moștenirea promisiunilor. Ei s-au împotrivit lui Ioan Botezătorul și acum și lui Isus. Ei încă se încredeau și se lăudau cu Templul și legea (tradițiile) și asta este ceea ce Isus condamnă – Templul în Ioan 2 și încrederea în lege (tradiții) în Ioan 3. Niciunul din aceste lucruri nu era suficient ca ei să moștenească împărăția și învierea în Ziua Domnului sau așa cum Ioan ne spune câteva versete mai jos, viața veșnică.
Această abordare a pasajului din Ioan 3 poate fi nouă pentru mulți dar o dată văzut contextul istoric și al vechiului testament și întreaga narațiune a evangheliilor până în acest punct lucrul acesta are sens. Toți suntem înclinați să citim acest pasaj izolat de context și cu idei preconcepute. Pentru o înțelegere mai bună putem revizui studiile despre Mesia și despre Ioan Botezătorul (studiile 35-39).
