Episodul 41 – Botezul lui Isus
Botezul lui Isus este un eveniment cunoscut de mulți dar în general este multă confuzie în interpretarea lui. De ce a fost botezat Isus și cum se potrivește acest eveniment în narațiunea mai largă a evangheliilor și a Vechiului Testament? În acest episod ne vom uita la evenimentele din Betania de dincolo de Iordan care sunt în legătură cu botezul lui Isus și identitatea Sa de fiu al lui Dumnezeu ca descendent al lui David care va domni ca împărat din Ierusalim.
Transcriere
Botezul lui Isus
În episodul trecut am făcut o introducere în secțiunile majore ale evangheliilor la care ne vom uita în viitor. Vom vedea cele 6 perioade distincte care le vom numi după regiunea și perioada de timp unde Isus a slujit. Astăzi ne vom uita la primul pasaj în care îl vedem pe Isus după cel în care l-am văzut la Templu la vârsta12 ani. Ne vom uita la botezul lui din Matei 3 și Luca 3. Așa cum am spus totul se va schimba începând cu această zi odată cu botezul lui Isus.
Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. Matei 3:13-15
Înainte să ne uităm la cele întâmplate este bine să vedem evenimentul în ordine cronologică și geografică. Ioan era în Betania dincolo de Iordan (Ioan 1:28) unde boteza undeva la începutul anului 27 d.Hr. Această zonă este la nord de marea Moartă lângă râul Iordan. Aceasta este locația probabilă a botezului lui Isus.
Ce interacțiune era între cele două personaje principale, Ioan și Isus? În primul rând mamele lor erau rude deci și cei doi erau rude de sânge. Ei erau născuți în același an cu diferență de șase luni între ei. Dar nu avem nicio referință în evanghelii dacă cei doi au interacționat atunci când au crescut. Probabil Ioan ar fi trebuit să audă despre nașterea lui Isus de la Zaharia și Elisabeta care știau de la Maria cine era Ioan. Evanghelia după Matei pare să ne sugereze că Ioan îl cunoștea pe Isus pe când evanghelia după Ioan pare să ne transmită că Ioan nu îl cunoștea deloc pe Isus. Totuși semnul care îl aștepta Ioan peste cel care se botează era coborârea Duhului Sfânt ca o confirmare.
Ce putem spune despre botezul lui Isus? În general este multă confuzie de ce s-a botezat Isus. Totuși putem risipi mult din această confuzie amintindu-ne două lucruri pe care le-am vorbit deja. Primul este că Isus este Dumnezeu întrupat și nu avea nevoie să se pocăiască. Al doilea este semnificația lucrării lui Ioan Botezătorul. Ioan boteza spunând că altcineva mai mare urma să vină după el care va aduce dezbinare în Israel, care va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc și de aceea Ioan chema poporul la pocăință. Astfel, Isus validează lucrarea lui Ioan prin botezul lui care era adeverit din ceruri de la Dumnezeu. Isus este cel Ales de Dumnezeu, adevărata sămânță a lui Avraam, cel care va primi și va institui promisiunile lui Dumnezeu. Astfel, botezul său, era un semn pentru poporul lui Israel care fusese botezat de Ioan că lucrurile ce se petreceau erau cu adevărat autentice. De aceea, Isus spune “căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Dacă punem aceste cuvinte în contextul Vechiului Testament, istoriei Israelului și a imaginii despre alegere și a faptului că Dumnezeu a redus umanitatea clarificând cine sunt aceia care vor moșteni promisiunile totul are strânsă legătură. Isus vine să clarifice cine sunt aleșii și cine era El ca sămânță a lui Avraam.
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” v.16-17
După ce Isus a ieșit din apă, cerurile s-au deschis iar Tatăl nu doar își declară plăcerea peste Isus ci și confirmă că Isus este într-adevăr Fiul Său. Totuși, Tatăl nu spune așa cum noi ne-am gândi: “Isus ești super, chiar imi place de tine”. Aceasta este prima oară când Tatăl deschide cerurile și vorbește. Doar de trei ori în evanghelii îl auzim pe Tatăl vorbind din ceruri. Acest lucru adaugă greutate celor spuse. Este important să vedem că până în acest punct al evangheliei, Isus nu a făcut niciun semn sau vreo minune sau să predice. Deci cuvintele de afirmare ale Tatălui au putut fi adresate față de modul cum Isus s-a comportat în smerenie și umilință timp de 30 de ani. Totuși nu putem uita că Cel pe care îl privim este Dumnezeu întrupat. Plăcerea pe care Tatăl o exprimă este cea pe care dumnezeirea o are de la întemeierea lumii. Cuvintele lui Isus din Ioan 17:24 exprimă:
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Dar ce putem spune despre cuvintele “acesta este Fiul meu preaiubit”? Pe deoparte, aici se poate avea în vedere divinitatea lui Isus. Totuși cred că este exprimat ceva la fel de important pe care mulți am pierdut din vedere din pricina faptului că am pierdut contextul primei veniri a lui Isus și a înțelesului cuvântului Hristos. Trebuie să ne aducem aminte legământul lui Dumnezeu cu David din 2Sam.7:12-14:
Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o Casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu.
În ultima afirmație de mai sus, Dumnezeu spune despre împăratul lui Israel care va ieși din linia lui David că “Eu îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu”. Cu alte cuvinte, relația dintre Dumnezeu și acest împărat din linia lui David va fi ca o relație dintre tată și fiu. Cu siguranță David nu a înțeles acest lucru ca și cum urmașul său va fi divin din pricina acestei declarații. Cu siguranță noi știm că Isus este atât Hristosul, împăratul lui Israel, cât și Domnul, Dumnezeu întrupat dar nu putem lăsa ca identitatea Sa să facă ca ceea ce Tatăl a spus la botezul lui să devină o declarație ambiguă și deconectată de istoria Vechiului Testament. După cum vom vedea mai târziu, Dumnezeu confirmă în acest pasaj identitatea mesianică a lui Isus, numindu-l împăratul ce va sta pe tronul lui David din Ierusalim pe baza legământului încheiat de Dumnezeu cu David. Acesta este unul din lucrurile principale pe care evangheliile ni le spun până în acest moment și este în mod puternic confirmat din nou și aici.
Ce se întâmplă aici cu vocea Tatălui este confirmată și mai mult prin evangheliile care spun că Duhul a coborât peste Isus ca un porumbel. Acest lucru este semnificativ în Vechiul Testament în special Isaia 42:1:
„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
Atât vocea Tatălui cât și Duhul care s-a coborât peste Isus sunt o confirmare a identității sale ca împărat al lui Israel, din linia lui David, care va sta pe un tron în Ierusalim dar și de slujitor care va aduce dreptatea națiunilor. Toate acestea vor deveni mai clare în viitor dar acum este așa de semnificativ că Isaia spune că acest slujitor va fi zdrobit. În mod clar acum Isus nu conduce națiunile din Ierusalim și nu face dreptate, așa este? Acest lucru este datorat faptului că mai întâi a trebuit să fie zdrobit. Dar aici la botezul lui putem să ne întărim credința că El este cel ce va împlini toate promisiunile lui Dumnezeu.
Încă un lucru pe care e important să-l menționăm despre botezul lui Isus care are legătură cu Isus fiind uns de Duhul la botezul său. Ceea ce vrem să lămurim este că nu este nicio indicație precum că Isus a fost împuternicit la botezul său ca mai apoi putea să facă minuni datorită Duhului Sfânt. Ca Dumnezeu întrupat, relația lui cu Duhul Sfânt este mult diferită de a noastră. Nu trebuie să comparăm cu ceea ce vedem uneori la conferințe despre persoane care se numesc “unși”. Trebuie să mergem înapoi în Vechiul Testament în 1Sam.16 și să ne aducem aminte de evenimentul când Samuel l-a uns pe David cu ulei atunci când era păstor. Samuel l-a numit pe David ca cel pe care Dumnezeu l-a ales să fie împărat peste Israel. David nu a avut imediat după aceea puteri supranaturale, nu? Deci la fel cum David a fost desemnat să fie mesia prin turnarea uleiului, în aceeași modalitate Isus a primit ungerea de la Duhul ca un semn public, exterior ca recunoaștere a identității lui. Acest lucru este important să fie clarificat ca să nu credem că Isus înainte de botez nu a putut face semne și minuni pentru că nu a fost uns de Duhul. Acest lucru este o greșeală. Această gândire subminează identitatea lui Isus ca fiind Dumnezeu întrupat și sunt multe alte probleme în ea.
