Episodul 40 – Introducere în lucrarea publică a lui Isus
Evangheliile sunt adesea văzute ca o colecție de întâmplări aleatorii în care Isus se umblă în mod întâmplător prin Israel, vindecând și predicând mesaje bune, supărându-se din când în când pe Farisei. Dimpotrivă, Isus a fost foarte intenționat cu tot ce a făcut și a spus. Acest episod introduce structura, cronologia și geografia slujirii publice a lui Isus.
Transcriere
Introducere în lucrarea publică a lui Isus
Până în episodul de față am acoperit multe aspecte care ne vor ajuta să înaintăm în conținutul propriu-zis al evangheliilor și anume acela al lucrării publice a lui Isus. Suntem în perioada când Isus are aproximativ 30 de ani, la 18 ani de la prima Lui vizită la Templu în Ierusalim și am parcurs doar câteva capitole din Matei și Luca. La sfârșitul ei, evanghelia după Ioan ne spune că dacă ar fi fost înregistrate toate faptele lui Isus în lucrarea publică nu ar fi încăput în toate cărțile din lume. Comparativ cu primii 30 de ani ai lui Isus avem atât de mult în ceea ce Isus a făcut și spus în cei aproximativ 2 ani de slujire.
Astfel, vom înainta în studierea evangheliilor în mod cronologic sau corelând pasajele comune. Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaștem dar sunt mult mai multe lucruri ce pot fi cunoscute despre viața lui Isus decât majoritatea oamenilor cred. Am spus lucrul acesta și în trecut și îl vom repeta și în viitor – Isus nu a venit întâmplător ca să facă niște semne și minuni până să meargă la cruce. El a fost foarte intenționat iar noi putem înțelegem intențiile lui pe măsură ce punem toate evangheliile împreună și cercetăm și înțelegem cele spuse.
Vom ordona câteva categorii ale lucrării lui Isus, în câteva secțiuni diferite, în mod special pe baza locului unde slujea. Această împărțire simplă poate fi de un mare ajutor în a plasa diferite evenimente pe linia timpului în lucrarea lui Isus. Sunt doar câteva regiuni din Israel care sunt importante pentru noi de știut. Prima este Galileea, în nord, cu marea Galileei și zona Capernaumului. Apoi, mai spre sud, avem regiunea Samariei – zona unde trăiau samaritenii așa cum vedem în Ioan 4 cu femeia samariteancă. La est și sud de Samaria se află Pereea. În vremea Domnului Isus trăiau acolo evrei cât și neamuri. Evangheliile numesc această zonă „dincolo de Iordan”. În cele din urmă, ultima regiune, este Iudeea, în sud, unde este situat orașul Ierusalim. Această încadrare ne va ajuta să înțelegem pe viitor anumite evenimente din evanghelii.
În baza acestor 4 regiuni putem secționa lucrarea publică a lui Isus în următoarele categorii generale:
Perioada timpurie din Iudeea
Perioada timpurie din Galileea
Perioada de mijloc din Galileea
Perioada de sfârșit din Galileea
Perioada de sfârșit din Iudeea și Pereea
Săptămâna Patimilor
Pe măsură ce vom înainta în cronologia evangheliilor aceste secțiuni vor funcționa ca un sfârșit de carte pentru respectivele perioade. Nu vom putea să acoperim fiecare aspect ci ne vom focaliza asupra celor ce sunt importante.
În timp ce înaintăm în lucrarea publică a lui Isus să nu uităm anii din care a ieșit – 30 de ani de tăcere și obscuritate. Au trecut aproape 3 decenii de la drama nașterii sale care a atras privirile unora din Israel. Probabil de atunci, evenimentele trecute au fost uitate în mințile oamenilor cu excepția familiei lui. La fel cum a fost o zi reală în istorie când Dumnezeu s-a întrupat la fel a fost o zi reală când Dumnezeu întrupat a început să meargă din Galileea înspre râul Iordan unde ruda sa Ioan boteza.
Trebuie să ne gândim pentru puțin la acest ultim lucru. În această zi toate lucrurile au început să se schimbe pentru totdeauna pe pământ. După 30 de ani de tăcere, această zi apare în istorie ca un vulcan pasiv care dintr-o dată erupe. Toată puterea căldurii și a lavei a fost acolo tot timpul dar dintr-o dată erupe și se face cunoscută. Trebuie să ne gândim la aceasta. Cum a fost în dimineața zilei când Isus s-a trezit să meargă spre Iordan? Dar ce putem spune despre ziua de dinainte când Isus își câștiga existența ca tâmplar pentru el și familia lui știind că următoarea zi urma să se schimbe totul? Ce a spus el familiei lui? Înțelegeau ei ce se întâmplă?
La exterior se numea doar Iosua (Ieshua), omul normal care avea frați și surori și ca mamă pe Maria. Dar în interiorul său era Dumnezeu întrupat. Avem nevoie să medităm mai mult la acestea ca să nu uităm la cine privim cu adevărat.
Chiar și ceea ce a făcut Isus la prima venire este doar o mică mărturie a ceea ce va face El la a doua venire. În evanghelii vedem semne mici ale gloriei și puterii Sale (spre exemplu ca în Matei 16 – muntele Schimbării la Față sau Marcu 4 umblarea pe ape). Dar în general Isus a acționat foarte restrâns și rezervat. Putem privi la ceea ce apostolul Pavel scrie în 2Tes.1:7-10:
şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
Putem compara cuvintele de mai sus cu prima venire când a fost neobservat. Oricum am înțelege limbajul din pasajul din Tesaloniceni este clar că ceea ce va face Isus la a doua venire va fi în mod dramatic diferit și mult mai sever decât ceea ce a făcut la prima venire. Să înțelegem aceste lucruri ne poate da o perspectivă mai clară a evangheliilor. În tot timpul, Isus a știu cine este. Divinitatea sa nu a fost trunchiată sau pusă deoparte. Așa cum Ioan spune:
El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
Întruparea este așa de confuză de multă ori. Trebuie să ne gândim la acest lucru. Isus a trăit zi de zi fiind cine era cu adevărat. La prima venire nu a atras privirile asupra lui și nici nu și-a etalat abilitățile. Noi dacă am putea să atragem atenția am face-o sau dacă am putea să ne etalăm competențele le-am arăta pe toate. Isus în lucrarea lui publică a mers în direcția opusă. Putem lua următorul exemplu. Într-o clădire de teatru și simfonie, omul care întotdeauna a fost portar într-o zi merge să cânte la pian. El cântă mult mai bine decât toți care au fost înaintea lui. O altă persoană vede și aude cum cântă dar își dă seama că este portarul clădirii. Astfel se ridică întrebările: Cine ești tu cu adevărat? De ce nu ai spus acest lucru nimănui? De ce nu ai cântat până acum? Așa am proceda noi în logica noastră omenească. Dar Dumnezeu e diferit. Isus a fost tăcut și nu a spus nimic pentru 30 de ani. Iar în timpul lucrării publice cu cei 12 ucenici el ne dă doar mici indicii a cine este el cu adevărat. Din pricina faptului că a fost tăcut, înclinăm să credem că el nu avea toată puterea sau că nu știa cu adevărat cine este și că nu este un Dumnezeu gelos ce-și va turna mânia peste cei care nu vor să se pocăiască. Lucrurile acestea nu sunt adevărate. Isaia 42 ne spune:
„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. v.1-2 iar mai apoi…
„Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla. Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave, şi iazurile le voi usca. V. 14-15
Ohh..cât de puțin avem noi întipărit în mințile noastre conceptul milei și restrângerii dar Dumnezeu este mult diferit față de noi. Noi credem că Dumnezeu este pasiv și distant și de multe ori întrebăm: De ce nu este implicat Dumnezeu? De ce nu oprește El toate lucrurile rele ce se întâmplă în lume? Ei bine, este o Zi când El va reveni și va face întocmai aceste lucrur iar scripturile numesc această zi “Ziua Domnului”. Dar până atunci El se restrânge plin de milă dorind ca niciunul să nu piară ci toți să vină la pocăință și să facă fapte vrednice de aceasta.
Pe măsură ce ne vom uita în lucrarea publică a lui Isus mila este cuvântul sub care noi ar trebui să vedem cu claritate toate lucrurile. Văzându-l pe Isus mergând din Galileea spre râul Iordan să fie botezat și apoi să se facă cunoscut lui poporului lui Israel trebuie să ne imaginăm cu înfrigurare ce se va întâmpla mai apoi…
