Devoțional – Maleahi 1:11

Maleahi 1:11

„Căci de la răsăritul soarelui până la asfinţit, Numele Meu este mare între neamuri şi pretutindeni se arde tămâie în cinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor.”   Maleahi 1:11

Vine o zi când doar Domnul va fi venerat în mijlocul națiunilor pământului. Această exaltare a gloriosului nostru Rege va fi universală, iar calitatea ei exclusivă. „Numele Meu“ este folosit de trei ori în verset. Acesta este însuși caracterul și însăși Persoana lui Dumnezeu puse la expoziție spre a fi văzute de toate națiunile. Există o certitudine a exaltării Domnului. Valoarea marelui Rege (v. 14) va fi văzută în mijlocul națiunilor și acestea vor răspunde.

Peste tot în Scripturi, tămâia are legătură cu jertfa de pe altar și este legată de rugăciune. „Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrânis-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.” (Apocalipsa 5:8). Națiunile vor fi umplute de mireasma închinării și a rugăciunii ce se înalță înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru se va întâmpla înainte de a doua venire a lui Cristos și va continua în Împărăția mesianică de o mie de ani și în eternitate. „Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. «Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului Dumnezeului lui Israel înostroavele mării!» De la marginile pământului auzim cântând: «Slavă celui neprihănit!» Dar eu zic: «Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!» Jefuitoriijefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf.“ (Isaia 24:14-16).„Ofranda din grâne“ era un alt aspect al închinării în istoria Israelului. Va exista o puritate a devoțiunii față de Domnul (2 Corinteni 11:3), al cărei rezultat va fi că din fiecare limbă tribală și din fiecare națiune a pământului se va aduce tămâie curată înNumele Lui.

Împlinirea totală a acestei profeții așteaptă venirea Regelui nostru. Cu toate acestea, ea a început să aibă loc prin devoțiunea plină de iubire a celor ce sunt ai Săi între națiunile pământului, astăzi. La sfârșitul acestui veac, Biserica va avea o afecțiune adâncă și va fi captivată de frumusețea lui Isus. Bucuria noastră supremă va fi să aducem neîncetat tămâia închinării, de la răsăritul soarelui și până la apusul lui, în așteptarea acelei glorioase zile când toți oamenii de pe pământ se vor uni cu noi încântare. Tranziția a început deja să aibă loc – casa Lui de rugăciune a început să capeteo viziune a vredniciei lui Isus – a faptului că doar Numele Lui se cuvine să fie înălțat, și răspundem zi și noapte cu adorare; într-o bună zi, această adorare va fi reflectată în toate națiunile pământului. Se ridică o generație care începe să vadă infinita vrednicie a marelui Rege și răspunde aducând tămâie pură înaintea Lui, în fiecare națiune a pământului. După cum extravaganta închinare a Mariei a ajuns să fie o mărturieînaintea națiunilor pământului (Matei 26:13), devoțiunea pură și tămâia ce se înalță din inimile celor ce Îl iubesc pe Isus vor fi o mărturie a măreției Regelui (Maleahi 1:11,14).