Devoțional – 2Petru 3

2 Petru 3

Pentru a ne putea îndeplini rolul în narațiunea lui Dumnezeu este absolut esențial să ne cunoaștem locul în ea. Înțelegând inima și planul lui Dumnezeu, putem fi în acord cu aceste lucruri și trăi zi de zi având cu adevărat o încredere nezguduită în El. Mulți își bat joc de Dumnezeu și de angajamentul Lui de a judeca și restaura toate lucrurile (v. 3). Aceștia doresc să-și vadă de treaba lor, ignorând implicațiile planului lui Dumnezeu pentru răscumpărarea pământului (v. 4). Acești oameni sunt „atei practici“ care spun că există un Dumnezeu, dar că El este irelevant (Țefania 1:18). El nu va veni, nu va judeca, iar noi nu suntem răspunzători înaintea Lui. Petru ne asigură că Dumnezeu va judeca, cu adevărat, și că, în urma acestui act, va avea loc distrugereaoamenilor neevlavioși de pe pământ (v. 7). Ziua Domnului vine, este o certitudine, dar, până atunci, Dumnezeu așteaptă cu răbdare și îndurare ca oamenii să se pocăiască și să se întoarcă la El (vv. 8-9). O extraordinară amnistie este oferită omenirii înainte de distrugerea totală pe care o merită rebeliunea noastră împotriva Divinului Suveran. Chiar acum, Regele oferă o grațiere eternă în baza pocăinței de rebeliune, iar îndurarea Lui ne dă timp ca să ne pocăim. Însă El este un Rege drept și vine o zi când Își va aduce Împărăția pe pământ și îi va judeca pe cei ce refuză să primească acest dar inimaginabil; fiecare va plăti pentru relele făcute, iar ofensele eterne vor cere o retribuție eternă. Caracterul brusc, neașteptat, al acestei Zile viitoare este comparat cuun hoț. Când vine hoțul, victima suferă o pagubă. Peste tot în Scripturi, Ziua Domnului este descrisă cu ideea de foc (Isaia 66:15; Țefania 1:18; 2:2; Maleahi 4:1-3). Foculmistuie, dă la iveală, distruge, purifică și înnoiește.

La început, tot ceea ce Dumnezeu a creat a fost perfect și bun. Credința că lucrurile pământești și materiale sunt în esență rele și, prin contrast, cele cerești și imateriale sunt bune, este o concepție străină Bibliei. Dumnezeu este dedicat răscumpărării și înnoirii pământului. Destinul nostru nu este o stare imaterială, undeva pe un nor, ci o existență reală, tangibilă, pe acest pământ, care va fi fost înnoit și restaurat după Cădere. Dumnezeu nu a renunțat niciodată la creația Lui (1 Petru 4:19). Limbajul biblicclarifică această idee: a împăca, a răscumpăra, a restaura, a recupera, a întoarce, a regenera, a înnoi, a învia. Toate aceste cuvinte începând cu prefixul „re“ și „în“ sugerează o revenire la starea inițială. Dumnezeu a încheiat un legământ cu creația și acest pământ va continua să existe (1 Cronici 16:29-30; Psalmul 78:69; 93:1; 104:5; 119:88-91; 125.1; 148:2-6; Eclesiastul 1:4 etc.). Nu este adevărat că pământul va fi anihilat și un altul nou va fi făcut spre a-l înlocui; judecata potopului a „distrus“ pământul, totuși pământul a rămas (v. 6). O traducere mai potrivită a v. 10 ar fi: „…încare cerurile vor trece cu zgomot și elementele vor fi descătușate cu o căldură intensă, iar pământul și elementele lui vor fi dezvăluite.“ Focul din Ziua Domnului va scoate la iveală și va aduce la lumină tot ceea ce este ascuns (1 Corinteni 4:5). Evenimentele acestei Zile vor face ca pământul să fie „descătușat“ saueliberat. Căci creația a fost supusă futilității, nu de bunăvoie, ci din cauzaCelui ce a supus-o, în nădejdea că creația însăși va fi și ea eliberată dinrobia corupției și va fi adusă la libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu(Romani 8:20-21). Vor fi ceruri noi și un pământ nou (Isaia 65:17; 66:22; Apocalipsa 21:1). Este vorba de acest pământ, de o calitate nouă, umplut cu neprihănire (v. 13), pe care El îl va fi răscumpărat prin acea Zi. După cum oamenii vor căpăta trupuri noi și vor avea parte de înviere, și pământul va experimenta același lucru. Într-acolo seîndreaptă povestea, de aceea să facem în așa fel încât să fim găsiți de El în pace, fără pată și fără vină… crescând în harul și cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Ziua aceasta, Ziua Lui, este speranța noastră.