8. Împărăția lui Dumnezeu- Distincția etnică evrei – neamuri

de iun. 6, 2018Audio, Cursuri, Împărăția lui Dumnezeu, Notițe, Vremurile din Urmă0 comentarii

 

8. Distincția etnică evrei - neamuri

by Ionut Cazan | Împărăția lui Dumnezeu

Diferențierea etnică dintre Evrei și Neamuri

Dacă istoria de răscumpărare este diferințiată în baza etnicității, cum putem înțelege atunci cuvintele lui Pavel: „Nu mai este nici evreu nici grec, nu mai este nici sclav nici om liber, nu mai este nici bărbat nici femeie pentru că toți sunteți una în Hristos” (Gal.3:28). Mulți interpretează acest pasaj ca o dovadă a anulării alegerii Israelului și a faptului că lui Dumnezeu nu-i mai pasă de etnicitate. Cu toate acestea, nu aceasta este ceea ce Pavel vrea să ne spună în aceste cuvinte.

Pavel a comentat aici pe calitatea corespunzătoare a mântuirii și unitatea ulterioară a credinței. Evreii și Neamurile se vor bucura împreună de gloria noii creații și vor fi binecuvântați din abundență la înviere de către Domnul și Tatăl lor. Pavel sumarizează în Rom.10 12-13:

„În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

Chiar dacă evreii și neamurile sunt împreună moştenitoare, alcătuiesc un singur trup şi iau parte la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, vor fi diferite roluri în moștenirea divină în mântuire. Diferiți copii pot fi co-moștenitori ai aceleiași case dar care să aibă diferite roluri în acord cu dreptul de întâi născut și îndrumările părinților.

Pavel se lupta împotriva înstrăinării și a „ostilității” care a crescut între evrei și neamuri (așa cum relația dintre un frate mai mare și unul mai tânăr poate fi antagonistă unul față de celălalt).

Această ostilitate avea rădăcini istorice încă perioada intertestamentală. Din dorința ca Israel să nu devină apostat (și astfel fiind pedepsit cu un nou exil din țară), evreii au căutat o ținere a legii și mai strictă care combinată cu opresiunea imperiului Roman din țară a făcut ca evreii să vadă Neamurile într-o lumină cu totul negativă de condamnare și separare față de ele. Astfel, se ajunsese la concluzia (greșită de altfel) că dacă Neamurile vroiau să moștenească viața veșnică trebuiau să devină evrei (prin ritualul circumciziei, botezului și jertfelor la Templu). Cei care renunțau la idolatrie, dar nu deveneau prozeliți evrei erau cunoscuți ca Neamuri temătoare de Dumnezeu. Cu privire la aceștia era o dezbatere între evrei dacă neamurile temătoare de Dumnezeu vor moșteni viața veșnică sau condamnarea finală.

Totuși în Fapte 10 vedem că Neamurile temătoare de Dumnezeu (Cornelius și casa lui) au fost pecetluiți cu Duhul Sfânt pentru viață veșnică iar așa cum Petru afirma: „Dumnezeu nu a făcut nicio distincție între ei (neamuri) și noi (evrei), curățindu-le inimile prin credință (v.8- 9)”.

De asemenea rădăcinile antisemite ale Neamurilor erau vizibile încă din antichitate. Datorită închinării evreilor exclusive unui singur Dumnezeu (fără imagini sau idoli), circumciziei și ținerii Sabatului, plus multe alte obiceiuri care îi separa față de Neamuri evreii erau văzuți ca antisociali și antireligioși în lumea politeistă antică din bazinul Mediteranei, astfel dezvoltându-se o atitudine în general ostilă și negativă față de aceștia.

Cu aceste lucruri în minte putem interpreta corect cuvintele și îndemnurile lui Pavel. Acesta se lupta împotriva mândriei și aroganței care putea să cuprindă ambele grupuri astfel îmcât să se relaționeze greșit unii față de alții. Atunci când Pavel spune că nu mai este evreu nici grec accentul este pus pe unitate în Hristos mai degrabă decât pe egalitate sau pe anularea etnică. La fel cum au continuat să existe sclavi și oameni liberi, femei și bărbați la fel a continuat să existe o distincție între evrei și Neamuri.

Totuși Evreii și Neamurile credincioase urmau să fie izbăvite de mânia viitoare în baza credinței în Hristos răstignit. Ambele grupuri trebuiau să facă roade vrednice de pocăință și să nu datoreze nimic unii altora decât să se iubească unii pe alții împlinind astfel scripturile.

De aceea, haideți să recunoaștem și noi acest plan al lui Dumnezeu, să ne supunem lui și să avem credința care lucrează în dragoste.

Resurse similare

Vă recomandăm aceste link-uri care sunt în legătură  cu acest subiect