7. Împărăția lui Dumnezeu- Confirmarea în Noul Testament

de iun. 6, 2018Audio, Cursuri, Împărăția lui Dumnezeu, Notițe, Vremurile din Urmă0 comentarii

 

7. Confirmarea în Noul Testament

by Ionut Cazan | Împărăția lui Dumnezeu

Împărăția lui Hristos – Confirmarea multietnică și Israelocentrică din Noul Testament

În episodul trecut, am văzut cum împărăția lui Hristos va fi multietnică dar va funcționa având o disticție între Israel și națiuni. În baza dreptului și rolului de întâi născut, Israel este chemat să administreaze planul de mântuire a lui Dumnezeu, atât în veacul acesta cât și în veacul viitor. Chiar dacă vedem această distincție în scripturi acest lucru nu este nimic altceva decât un mecanism guvernamental și administrativ lipsit de parțialitate sau favoritism.

În acest moment, trebuie să ne întrebăm dacă Noul Testament caută să revoce sau să anuleze dreptul de întâi născut al Israelului? (această abordare fiind cunoscută ca teologia înlocuirii). Trebuie să o spunem sus și tare: Isus și apostolii nu s-ar fi gândit niciodată că Dumnezeul lui Israel va părăsi poporul său (o concluzie care ar trebui să fie evidentă de la sine).

În evanghelii, Isus își asigură ucenicii că ”

Mt.19:28

la înnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul

omului va sta pe scaunul de domnie al măririi Sale, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel”.

Era bine cunoscut că Mesia va sta pe scaunul glorios de domnie din Templu

administrând restaurarea tuturor lucrurilor și viața veșnică prin poporul Israel.

În mod similar, la Cina cea de Taină, Isus le promite ucenicilor: „Voi sunteţi aceia care

aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. De aceea, vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să

şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

După învierea Domnului și cele 40 de zile de învățătură despre Împărăția lui Dumnezeu ucenicii au o singură întrebare: Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou împărăția

lui Israel? Dacă Isus ar fi introdus o împărăție non-etnică, inaugurată și spiritualizată în prezent înseamnă că Domnul Isus a fost un învățător care cel puțin nu a fost înțeles de ucenicii săi.

Totuși, El răspunde afirmativ întrebării ucenicilor și le spune că Tatăl a păstrat aceste vremuri

sub stăpânirea Sa. Împărăția lui Israel va veni și este o vreme hotărâtă pentru aceasta. Totuși, până când aceasta va veni, ucenicii urmau să primească Duhul Sfânt pentru a-i fi martori în

Ierusalim, Samaria și până la marginile pământului.

Mai mult decât atât, în baza alegerii Israelului, putem vedea că se acordă o prioritate predicării și administrări evangheliei „mai întâi evreului și apoi Grecului „. Această abordare este văzută peste tot în cartea Faptelor Apostolilor și este exemplificată în declarația lui Pavel către evreii din Antiohia Pisidiei în Fapte 13:46 „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă (evreilor); dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. Acest model de misiune nu a fost adoptat datorită

eficienței sau pentru a avea uși deschide ci mai degrabă pe baza obligațiilor din legământ.

În Rom. 9-11 Pavel rezolvă orice discuție cu privire la eventuala abrogare a dreptului

de întâi născut al evreilor.

„Cu privire la fraţii mei, rudele mele trupeşti…Pavel declara că în ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea

făcută”.

În baza acestei alegeri irevocabile (în mod literar.. „de care Dumnezeu nu se poate

pocăi”) în acord cu legămintele făcute cu patriarhii, Pavel întreabă „S-au poticnit ei ca să cadă?” la care răspunsul este: „Nicidecum! Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a

cunoscut mai dinainte”. (v.1-2) Chiar dacă și-au respins propriul Mesia, acest lucru s-a întâmplat după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu astfel încât prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos. Astfel,

această poticnire nu este nicidecum o cădere iar orbirea în toate acestea nu reprezintă o respingere a dreptului de întâi născut ci doar o cronologie simplă a orbirii parțiale a evreilor până când va fi plinătatea Neamurilor. Atunci, cu adevărat, întreg Israelul va fi mântuit și se va împlini cuvântul din Is.59:20 „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de

la Iacov.

Astfel mitul unei umanități nediferențiate etnic atât în veacul acesta cât și în veacul

viitor este respins în mod categoric.

Ca o aplicație a tuturor lucrurilor spuse mai sus am face bine să luăm aminte ca Neamurile credincioase la cuvintele lui Pavel astfel încât să nu ne mândrim față de ramuri și să nu fim ignoranți înțelegerii voii lui Dumnezeu ci mai degrabă să ne supunem planului Său

înțelegându-ne rolul și locul ca parte în planul lui Dumnezeu.

Resurse similare

Vă recomandăm aceste link-uri care sunt în legătură  cu acest subiect