4. Legămintele Scripturii – Pasaje reinterpretate din Legământul cu creația

Seria – Legămintele Scripturii

Pasaje interpretate greșit din Legământul cu creația

Legământul lui Dumnezeu cu creația este fundamentul tuturor lucrurilor în scripturi și întregului plan al lui Dumnezeu. Acesta trasează viitorul și nădejdea sfinților care are de-a face cu restaurarea tuturor lucrurilor la starea inițială de viață, guvernare dreaptă și comuniune cu Dumnezeu.

De aceea îndemnurile din scripturi cu privire la trăirea credincioșilor după voia lui Dumnezeu fac întotdeauna referire la origini:”La început nu a fost așa”…le răspundea Domnul Isus celor din vremea Lui, indicând spre starea inițială bună a creației și omului dar și cu privire la viitor…scripturile spunând că cei credincioși „sunt fii ai luminii și ai împărăției viitoare”. Pavel surprindea toate acestea în Rom.13 într-un mod metaforic:

„Noaptea aproape a trecut (cu privire la veacul acesta), se apropie ziua (împărăția luminii și veacul viitor)”. În perspectiva acestui cadru el îndemna:

„Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele”.

De aceea, înțelegerea creației inițiale și a nădejdii viitoare a restaurării tuturor lucrurilor au un rol central în modul cum un credincios trăiește în prezent ancorându-l într-o perspectivă corectă (atât în prezent cât și în ce va veni) dată chiar de cadrul scriptural al Evangheliei.

Cu toate acestea, după generația apostolilor unele pasaje cu privire la creația inițială și nădejde au început să fie distorsionate pentru a se potrivi cu filozofia gnostică infiltrată în interpretarea scripturilor. Fundamentul acestei teori este că materia fizică este coruptă și la sfârșit va fi distrusă, o interpretarea cu totul străină și distrugătoare față de gândirea profeților, Domnului și a apostolilor care aveau ancora în restaurarea acestui pământ.

Astfel, unele pasaje au început să se citească cu acest filtru al distrugerii creației, sfârșitului lumii și izbăvirii sfinților de pe pământ la Cer. Cităm mai jos câteva dintre acestea:

„Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit”. Isaia 51:6

Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba. Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. Ps.102:25-27

Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Matei 5:17

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Ap.21:1

Chiar dacă ar părea că pasajele citate mai sus vorbesc de o distrugere a creației dacă ne vom uita în contextul fiecăruia vom vedea tocmai inversul.

În primul rând limbajul retoric al acestor pasaje accentuează faptul că Dumnezeu va fi credincios promisiunile legămintelor din scripturi care necesită ca pământul să existe veșnic pentru ca acestea să se împlinească.

El va aduce o Zi în care va curăța lumea de nedreptate prin judecata Zilei Domnului. De aceea comparația și interpretarea pe care trebuie să o vedem în contextul pasajelor de mai sus este cu privire la ordinea prezentă a pământului (în păcat, nedreptate, moarte etc) care va fi inversată de nădejdea intervenției Domnului prin judecata celor răi, lăsând astfel același pământ sub o domnie dreaptă prin Fiul Său conform legămintelor.

Aceste pasaje împreună cu întreg planul lui Dumnezeu de sfârșit sunt interpretate cu prejudecata și filtrul că lumea va fi distrusă, creația anihilată iar sfinții vor zbura undeva în Cer pe un norișor. În timp ce această teorie este general acceptată, de încredere în rândul majorității și incontestabilă ea produce prejudicii enorme atât caracterului lui Dumnezeu cât și înțelegerii stării prezente a veacului acestuia și a uceniciei credincioșilor.

Dacă Domnul nu își va împlini promisiunile de inversare a blestemului și de restaurare a tuturor lucrurilor chiar pe acest Pământ înseamnă că Cel rău are câștig de cauză iar Dumnezeu este fie neputincios să-și împlinească Cuvântul sau un mincinos.

Dacă starea prezentă de nedreptate și decădere a întregii creații nu este cumpănită cu o nădejde viitoare a restaurării tuturor lucrurilor atunci de multe ori presiunea acestui veac poate împovăra prea mult un credincios care nu mai vede nicio soluție în viitor pentru această lume.

De asemenea, lipsa unei ancore a înnoirii tuturor lucrurilor la final și datorită întunericului acestui veac credincioșii pot aborda o atitudine distorsionată de scăpare din lumea asta (undeva în cer) sau de încercare de redresare în prezent prin propriile puteri. Ambele atitudini – escapiste (să fim eliberați din lumea asta spre Cer) sau dominioniste (să transformăm în prezent lumea prin puterea proprie) sunt simptome ale lipsei unei ancore solide și a deznădejdii și descurajării.

De aceea doar o nădejde fermă în restaurarea tuturor lucrurilor sub o împărăție a dreptății și vieții veșnice pe acest pământ poate da tărie în viața credincioșilor asupra ispitelor și plăcerilor lumii de acum cât și perseverență în mijlocul nedreptătii prezente a veacului acestuia.

În episodul viitor vom mai aborda un ultim pasaj care de asemenea este interpretat în mod distorsionat în legătură cu creația inițială și nădejdea finală a tuturor sfinților.