2. Legămintele Scripturii- Legământul cu creația

Seria – Legămintele scripturii

Legământul cu creația

Chiar dacă limbajul legământului lui Dumnezeu cu creația nu apare în mod explicit sub această formă decât în anumite pasaje din scripturi el reprezintă fundamentul istoriei de răscumpărare a omenirii și a întregii creații. Autorii biblici au considerat de la sine înțeles credincioșia lui Dumnezeu față de ceea ce a creat și planul Său de restaurare a tuturor lucrurilor.

În zilele noastre, acest legământ cu Adam și creația inițială este în mare măsură ignorat sau reinterpretat prin filozofii păgâne care s-au infiltrat de-a lungul timpului în interpretarea nădejdii creștine.

De asemenea teoria evoluționismului prinde din ce în ce mai mult teren în rândul lumii iar cuvintele și promisiunile lui Dumnezeu de la început sub puse sub semnul îndoielii și al necredinței. Implicația tuturor lucrurilor de mai sus este că dacă cineva nu este înrădăcinat în ceea ce Dumnezeu a făcut și a vrut să transmită încă de la origini cum poate această persoană să creadă ceea ce Dumnezeu a promis că va face în viitor și mai mult decât atât, cum va trăi acea persoană în frică și ascultare de Domnul în prezent?

De aceea, înțelegând importanța acestor lucruri, în episodul de astăzi vom încerca să vedem câteva elemente din creația inițială împreună cu planul și promisiunile lui Dumnezeu prin prisma acestor evenimente de la origini.

Primul verset din Biblie este simplu “Dumnezeu a creat cerurile și pământul” iar „acestea au fost bune”. Acesta este cel mai important verset din toată Biblia deoarece ne spune care este realitatea tuturor lucrurilor cine le-a creat, care este scopul inițial și încotro se îndreaptă acestea. Ca să folosim o comparație acest prim verset reprezintă structura și temelia casei.

Putem citi în psalmi și în scrierile scripturilor de mai târziu despre perpetuitatea creației

“Domnul împărățește, îmbrăcat cu măreție; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere: de aceea lumea este tare și nu se clatină”. Ps. 93:1

“Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clatina”. Ps. 104:5

“Un neam trece altul vine și pământul rămâne veșnic în picioare.” Ecl.1:4

De asemenea în Ieremia vedem un limbaj direct al legământului lui Dumnezeu cu creația inițială…

„Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă puteţi să rupeţi legământul Meu cu ziua şi legământul Meu cu noaptea, aşa încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu robul Meu David.” Ier.33:20-21

Alte scripturi ne arată indirect continuitatea creației și a pământului prin perpetuitatea cerurilor care au fost create în relație directă cu pământul

„Aşa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele şi cât se va arăta luna, din neam în neam;” ps.72

Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David? Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele, ca luna va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. Ps.89:35-37

Totuși așa cum bine știm Adam și Eva nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu și au încălcat legământul așa cum regăsim comentat în Osea:

„Dar ei, ca Adam, au călcat legământul”…Osea 6:6

Datorită acestui lucru ar trebui să ne întrebăm:

Care este consecința acestei neascultări în legătură cu creația inițială și destinul ei în viitor?

Cum a afectat acest lucru planul lui Dumnezeu?

La aceste întrebări s-a încercat să se dea nenumărate răspunsuri de-a lungul istorie. Totuși putem rezuma în mod simplu în felul următor.

Dumnezeu a ales să alunge primii oameni din grădina Edenului (un spațiu geografic limitat de pe pământ) și să blesteme (pedepsească) temporar creația și omenirea cu suferință, trudă, moarte și decădere.

Totuși întreg limbajul biblic legat de sfârșit se concentrează în jurul restaurării tuturor lucrurilor la starea inițială.

Domnul Isus le spunea ucenicilor:

„Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor (paliggenesia), voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie.” Mt.19:28

Pavel ne spune în Rom.8 ca un comentariu al evenimentelor de la început:

„Căci creația a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să aibă parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată creația suspină şi suferă durerile naşterii.” Rom.8:20-22

Petru îi îndeamna de asemenea pe cei evreii din vremea lui:

„Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou( apokatastasis) a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” Fapte 3:19-21

Dumnezeu nu a renunțat la creația Sa originară. Majoritatea vocabularului biblic atestă acest lucru prin cuvinte ca „reconciliere”, „restaurare”, „recuperare”, „reîntoarcere”, „reînnoire”, „regenerare”) Toate aceste cuvinte biblice încep cu prefixul “re” sugerând o reîntoarcere la condițiile inițiale care au fost pierdute.

La fel cum omenirea va experimenta o înviere, la fel va fi și cu pământul. În ambele cazuri este o continuitate de identitate între ceea ce este vechi și nou. Astfel, la fel cum trupul experimentează moartea și cu toate acestea este înviat din distrugere la fel va fi cu pământul de acum care va fi restaurat din decădere la sfârșitul veacului. (Matei 24:29, 2Petru 3:12).

Inversarea blestemului peste Adam are consecințe directe asupra pământului. Dacă blestemul inițial este pe acest pământ atunci concluzia logică este că inversarea blestemului este tot pe acest pământ.

Astfel, caracterul și promisiunile lui Dumnezeu de-a lungul scripturilor sunt fundamentate pe legământul inițial cu creația și restaurarea acesteia împreună cu cei credincioși la starea inițială de viață și dreptate pe pământ.

De aceea, chiar dacă promisiunea de restaurare a tuturor lucrurilor întârzie pentru că Domnul încă are milă de cei păcătoși și testează credința sfinților în prezent să rămânem întăriți în promisiunea Lui iar printr-o purtare sfântă și frica de Domnul să fim făcuți părtași ei.