17. Legămintele Scripturii- Legământul cu David

de iul. 3, 2018Audio, Cursuri, Legăminte, Legamintele Scripturii, Notițe0 comentarii

 

17. Legământul cu David - Elementele principale

by Ionut Cazan | Legămintele Scripturii

Seria – Legămintele Scripturilor
Legământul cu David – Elemente principale din Vechiul Testament

Pentru a înțelege așteptările oamenilor de pe vremea Domnului Isus și conceptele folosite de către apostoli trebuie să ne întoarcem în vechiul testament și să vedem fundamentul și promisiunile lui Dumnezeu cu privire la David.

Acestea se regăsesc specific în pasajul din 2Samuel7 și apoi sunt dezvoltate în toate scrierile profeților și ale psalmilor.

În contextul istoric din jurul acestui pasaj, David fusese uns ca împărat peste Israel și abia ce cucerise Ierusalimul ca și capitală a împărăției lui Israel dorind să construiască un Templu unde Domnul să locuiască. Dumnezeu îi transmite prin profetul Natan că acest lucru e bun dar că Domnul îi va întemeia o împărăție veșnică și-i va da prin familia lui un scaun de domnie veșnic.

Citim astfel în 2Sam.7:12-14a cuvintele lui Dumnezeu către David:

„Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş (sămânță) după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o Casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu”.

Putem observa 4 elemente caracteristice ale legământului cu DAvid cu privire la împărăție, Ierusalim, Templu și scaunul de domnie pe care va sta fiul lui David.

Cu privire la împărăția lui Israel aceasta avea domeniul în țara promisă de Dumnezeu încă din vechime patriarhilor (Avraam, Isac și Iacov) prin care vor fi binecuvântate din nou toate națiunile și întreaga creație (Apoc.21:7,22:14/Mt.25:34) la fel ca în Geneza 1 cu viață veșnică, prezența lui Dumnezeu în mijlocul omenirii și autoritate deplină a omului peste creație).

Ideea fundamentală a legământului cu David este că întărește și își are fundamentul în legământul cu Avraam și promisiunea țării. Ceea ce putem vedea este o focalizare și detaliere mai conceretă a modului cum se va face acest lucru.

Tot ceea ce Dumnezeu i-a promis lui Adam că se va întâmpla (un urmaș/sămânță care va distruge capul șarpelui și va crea din nou ceruri și un pământ nou ca la început) urma să se întâmple printr-un anumit grup etnic (evreii) dintr-o familie specifică (a lui David), dintr- o țară (Israel) și un oraș specific (Ierusalim).

Cu privire la Ierusalim, un alt element caracteristic al legământului cu David nu auzim mai nimic în scripturi până la apariția lui David în istorie. El este cel care cucerește Iebusul și îl transformă în Ierusalim, cetatea lui David. Ierusalimul este preluat în scrierile profeților și descris ca centrul împărăției restaurate a lui David atunci când Mesia va fi glorificat în Templul său și va conduce întreaga creație din acest loc.

Citim astfel câteva pasaje din profeți:

În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.

Al treilea element este legat de Templu.

Un aspect foarte important de știut este că în antichitate dumnezeii erau percepuți ca fiind etnici-teritoriali (având putere și influență specifică) și cultici – cu un loc de închinare (Temple, altare etc) și cu anumite ritualuri specifice de interacțiune cu ei. Chiar dacă Dumnezeul lui Israel este Creatorul cerurilor și al pământului și se relaționează față de toate neamurile (etnos) – El alege să se descopere într-o zonă definită ca spațiu (Cortul Întâlnirii la început ca mai apoi la Templu) și interacționând pe baza cerințelor cultice impuse în Legea sa. (Rom.9:4)

Astfel, Templul devine sursa focalizării credinței evreilor din trecut pentru că este locul așternutului picioarelor lui Dumnezeu (1Cron.28:2, ps.68:16, ps.132:7,14, Is.66:1-2, Mt.23:21 etc) și epicentrul istoriei de răscumpărare, acolo de unde toate lucrurile vor fi restaurare (din muntele Sionului, din Ierusalim de la Casa Domnului/Templu).

Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. – Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului! – Is.2:2-4

Evreii au înțeles că istoria se mișcă spre un singur punct și anume Ziua Domnului/ ziua judecății care va avea ca loc central Ierusalimul și pe Mesia care va judeca de la Templu. Acesta va aduce restaurarea tuturor lucrurilor în acord cu legământul cu David și celelalte promisiuni ale lui Dumnezeu. De aceea poporul Israel a fost învățat și crescut în credința aceasta și în aceste cuvinte profetice și trăirea în acord cu ele (ucenicie) pentru a moșteni viața în veacul viitor.

Al patrulea element al legământului cu David este cu privire la scaunul de domnie

acesta fiind în legătură directă cu Templul, Ierusalimul și țara și împărăția promisă lui David.

Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis: „Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit. Ps.132:14-17/ps.2

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, va odrăsli din locul Lui şi va zidi Templul Domnului. Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăvârşită unire va domni între ei amândoi.” Zah.6:12-13 (Isaia4 /11 Odrasla)

În concluzie, aceste 4 elemente promise în legământul cu David de către Dumnezeu și anume:

țara și împărăția promisă; Ierusalimul ca și capitală;

Templul și Scaunul de Domnie al lui Mesia ca fiu al lui David
sunt centrale scripturilor din vechime și dezvoltate pe larg în scrierile profeților.

Aceasta era toată nădejdea lor. Dacă Dumnezeu nu urma să împlinească pe viitor promisiunile spuse lui David, atunci toate celelalte lucruri din scripturi se destramă și nu își mai au niciun rost.

În episoadele viitoare vom vedea um s-a relaționat Domnul Isus la această imagine profetică iar mai apoi, după învierea Sa, apostolii prin scrierile din noul testament.

Au fost de acord cu ea sau au încercat să o schimbe/redefinească sau să o reinterpreteze?

Resurse similare

Vă recomandăm aceste link-uri care sunt în legătură  cu acest subiect