16. Israel în Scripturi – Necazul lui Iacov din cuvintele Domnului Isus

de mart. 18, 2019Audio, Cursuri, Israel, Israel în Scripturi, Notițe0 comentarii

 

16. Necazul lui Iacov din cuvintele Domnului Isus

by Ionuț Cazan | Israel în Scripturi

Seria – Israel în scripturi 
 
Necazul lui Iacov din cuvintele Domnului Isus
 
În episodul de astăzi vrem să cercetăm cuvintele Domnului Isus din predica de pe muntele Măslinilor cu privire la perioada finală de suferință a poporului evreu.
 
Totuși, trebuie să fim conștienți că atunci când deschidem Noul Testament și Evangheliile vom regăsi concepte pe care evreii deja și le conturaseră în perioada intertestamentală cu ajutorul scripturile din vechime care defineau lucruri precum  împărăția lui Dumnezeu, învierea, viață veșnică, gheena etc.
 
Același lucru putem spune și cu  privire la „Necazul Iacov”. O parte din evrei vedeau acest lucru ca fiind viitor asociindu-l cu „vai-urile Mesianice” prin care aceștia descriau o perioadă finală de necaz care preceda venirea lui Mesia. Uneori acest concept era definit de către evreii de atunci și ca durerile nașterii lui Mesia care conduceau spre perioada binecuvântării finale.
Totuși, în Matei 24 Domnul Isus are o dispută polemică împotriva unei anumite partide vremea lui care credea că Necazul lui Iacov este un eveniment care se întâmplase deja în trecutul lor.
 
În versetul 4 Domnul Isus spune:
 
„Băgaţi de seamă să nu fiți înşelați de profeți falși și hristoși falși.
 
Astfel, Domnul Isus încerca să argumenteze împotriva unei ideologii specifice din acea vreme care avea puterea să amăgească oamenii. Știm că această partidă și ideologie aparținea evreilor zeloți iar acest lucru este descris în versetele 23-24:
 
Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi care vor spune:
 
„Iată-L în pustiu”, 
 
„Iată-L în odăiţe ascunse”
 
Acestea erau expresii ale mișcării zelote din vremea revoltei Macabeilor în care aceștia erau în pustie chemându-i pe evreii zeloși pentru Lege să conspire împotriva Romei.
 
Zeloții au schimbat narațiunea și profețiile din Vechiul Testament într-un anume mod. Toți evreii din aceea vreme credeau în gloria promisă din scrierile profeților dar unii au respins și reinterpretat într-o altă modalitate  suferința și necazul  despre care profeții au scris că poporul Israel va trece.
Așa cum am văzut în episoadele trecute, scrierile profeților, erau fundamentate pe legământul de la Sinai, care poate fi sumarizat prin capitolele 28-30 din cartea Deuteronom.
Acest porțiune din Deuteronom 28-30 este una cheie pentru înțelegerea  cuvintelor din Matei 24 deoarece în Deuteronom 28-30 avem tiparul legămintelor în lumina cărora profeții și-au fundamentat scrierile lor.
Astfel, în Deuteronom 28-29, Dumnezeu transmite poporului evreu că dacă urmau să fie credincioși legământului, toate binecuvântările rostite urmau să vină peste ei. Dacă urmau să încalce legământul, toate acele blesteme și calamități urmau să vină peste ei.
 
În Deuteronom 30, Dumnezeu le transmite că atunci când Israel va fi exilat și risipit printre națiuni, dar va striga cu toată inima înaintea lui Lui, Domnul va veni și-i va restaura.
Astfel, Dumnezeu anunță dinainte acest ciclu al ruperii legământului, necredinței și răzvrătirii poporului, blestemelor și calamităților care vor veni ca și consecință dar și a restaurării lui Israel, ca urmare a îndelungii sale răbdări și dragoste din legământ. 
În decursul anilor, glasul profeților din scripturi urma să interpreteze pe larg acest ciclu al ruperii legământului și consecințelor blestemelor și calamităților. 
Profeții nu au interpretat toate aceste blesteme ca fiind progresive sau în dezvoltare ci mai degrabă ca împlinindu-se la final și apocaliptic. Toate aceste calamități și blesteme ajung la un apogeu și un final prin națiuni care care vin împotriva Israelului sub conducerea lui Antihrist. Atunci și doar atunci este contextul în care Dumnezeu se descoperă față de ei și intervine restaurând poporul Israel și întregul pământ. 
Mișcarea zelotă a preluat această descriere profetică a scripturilor și a redefinit-o ca să scape de împlinirea blestemelor și calamităților în generația lor sau cele viitoare. Aceștia spuneau că blestemele legii s-au întâmplat cu sute de ani înainte după ce poporul s-a întors din exilul babilonian. De aceea, aceștia erau sub o amăgire proprie, crezând că ei au păzit legământul cu credincioșie și erau curați înaintea Domnului, de aceea „Necazul lui Iacov” sau „Vai-urile mesianice” nu vor mai veni în viitor ci toate lucrurile vor fi mai bune. Ei urmau să fie unși cu putere de sus, cu semne și minuni și prin ei urma să se deschidă calea spre gloria veacului viitor.
Aceasta era o ideologie prevalentă în cadrul zeloților fariseici din vremea Domnului Isus.Totuși, ceea ce vedem în Matei 24, este că Domnul Isus se opune în totalitate acestei gândiri la care erau tentați și unii ucenici să o creadă.
Când ucenicii au venit la Isus și arătat Templul spunându-i: 
„Învățătorule, uită-te ce pietre și ce zidiri!” ei sumarizau prin aceasta simbolul credinței lor, al puterii și gloriei omului.Templul era epicentrul credinței lor, locul unde se țineau toate sărbătorile cu toate jertfele și activitățile, unde Mesia urma să vină și să fie întronat ca să judece națiunile și să domnească sub gloria lui Dumnezeu. 
Dar Isus le răspunde:
„Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” confirmând vai-urile mesianice și necazul cel mare prin care poporul evreu urmau să treacă în viitor. 
Când Isus a spus această afirmație care însemna distrugerea Templului sub invazia Iudeii și a întregii națiuni el prelua acestea din cuvintele profeților care descriau necazul și strâmtorarea finală a poporului evreu, așa cum am văzut-o și dezvoltat-o în episoadele trecute.
Chiar și ucenicii au înțeles răspunsul lui Isus făcând referință la final pentru că în versetul 3 ei au întrebat:
„Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
Isus începe să le prezinte creșterea blestemelor și calamităților sumarizate prin durerile nașterii.
Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
Mai apoi chiar sfinții (la fel ca în Daniel 7) urmau să fie dați pe mâna Neamurilor iar puterea lor va fi zdrobită prin martiraj, iar Templul va fi desacralizat prin urâciunea pustiirii (cu referire la Daniel 9) toate acestea fiind urmate de o mare strâmtorare finală la sfârșitul veacului (așa cum am văzut în Daniel 12).
Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. v.9
Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. v.21
Domnul Isus a confirmat astfel „necazul lui Iacov” nu doar din cartea Daniel ci din mesajele tuturor profeților care vorbesc despre invazia finală a națiunilor împotriva Israelului. (Zaharia 12-14, Amos 9 Ezechel 38-39, Habacuc 2).
Mai mult decât atât, Isus a spus toate acestea nu doar pentru confirmarea tradiției de interpretare corecte a profeților ci și împotriva interpretărilor amăgitoare din acea vreme care spuneau că toate lucrurile vor fi mai bine în viitor.
De asemenea, Domnul Isus și-a ancorat ucenicii în nevoia de veghere și trăire credincioasă pe cale până în Ziua în care Dumnezeu prin puterea Sa va aduce dreptatea pe pământ și împlinirea promisiunilor sale.
Când auzim toate aceste concepte și cuvinte din mesajul lui Isus majoritatea dintre noi, ca și credincioși dintre Neamuri, nici măcar nu cunoaștem narațiunea și scripturile evreiești la care Isus se referă cu privire la Necazul final al poporului Israel cât și răscumpărarea finală a lor prin venirea împărăției Davidice și restaurarea tuturor lucrurilor.
De aceea, avem nevoie de multă smerenie să recunoaștem și să acceptăm realitatea tuturor acestor lucruri. Ca aplicație a tuturor acestor adevăruri, Domnul Isus și-a îndemnat proprii ucenicii în Matei 24 să vegheze și să se roage ca să nu fie îmbătați de duhul acestei  acestui veac.
Cu atât mai mult, astăzi avem nevoie să cunoaștem și să luăm aminte la toate aceste cuvinte care ne pot aduce viața și binecuvântarea la revenirea Domnului.
Resurse similare

Vă recomandăm aceste link-uri care sunt în legătură  cu acest subiect