14. Rugăciunile Scripturii – Rugăciune pt sfințire, răbdare și perseverență

Seria – Rugăciunile scripturii

Rugăciunea pentru sfințire, răbdare și perseverență

Așa cum am văzut în episoadele trecute, rugăciunile apostolilor au câteva elemente centrale care au menirea să aducă înțelerea voii și planului lui Dumnezeu și întărirea pe cale în sfințire, răbdare și perseverență.

În Coloseni 1 citim…

„De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie,…” Col.1:9-11,21-23

Pavel se ruga pentru credincioșii din Colose pentru a fi umpluți de cunoștința voii Lui astfel încât să fie vrednici de Domnul, întăriți cu toată puterea în răbdare și îndelungă răbdare etc.
De ce se ruga Pavel în felul acesta?

De ce avea această „povară” zi și noapte pentru credincioși?

Putem avea un răspuns chiar în conținutul scrisorii în ceea ce Pavel le-a spus începând de la v.21-23.

„Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o.”

Acesta le spune cum aceștia fiind păgâni (străini și vrăjmași prin gândurile și faptele rele v.21) au fost împăcați cu Dumnezeu prin jertfa lui Mesia (moartea pe cruce ca ispășire) ca să poată să treacă judecata din Ziua Domnului dar toate acestea doar dacă vor rămâne până la sfârșit neclintiți în credință fără să se abată de la nădejdea Evangheliei.

Pavel se ruga pentru acești credincioși deoarece era convins că Ziua Domnului este adevărată și știa cât de greu este ca cineva să rămână statornic pe cale până la sfârșit. De aceea, cunoștința voii lui (înțelegerea planului lui Dumnezeu cu privire la alegerea Israelului și celorlalte elemente ale evangheliei) sunt fundamentul vegherii. Cineva poate fi întărit în putere, cu răbdare și îndelungă răbdare doar în măsura în care înțelege și se supune Evangheliei așa cum ea este prezentată în scripturi. Doar perseverând în credință și răbdare și dintr-un loc al rugăciunii cei credincioși pot să aibă parte de nădejdea Evangheliei.

Astfel, un mod corect de a ne evalua pe noi înșine și dedicarea față de Domnul e cât de convinși suntem și noi că aceste lucru sunt adevărate și cât de mult le practicăm. Atunci când înțelegerea acestor lucruri devine vie pentru noi și Duhul Sfânt ne arată cât de adevărate sunt, cu siguranță că răspunsul cel mai normal este rugăciunea continuă ca să veghem pentru a avea parte de nădejdea împărăției și a vieții veșnice.

De aceea, lipsa rugăciunii este un simptom (atât individual cât și la nivelul unei comunități) că anumite lucruri importante pe care apostolii ni le-au transmis nu le-am înțeles încă, le ignorăm, sau le redefinim. Totuși, în lumina harului și răbdării lui Dumnezeu este încă timp pentru a cere un duh de înțelepciune și descoperire în cunoașterea planului Său pentru a ne întări într-o viață caracterizată de veghere, răbdare și îndelungă răbdare până la sfârșit.

De multe ori suntem învățați că auzirea mesajului Evangheliei produce siguranță (care este cea mai mare înșelare și nu va produce niciodată o stare de veghere). Oridecâteori auzim un mesaj prin care doar putem să bifăm ceea ce deja avem sau suntem în Domnul, fără să ne îndemne la trăire credincioasă și perseverență pe cale înseamnă că suntem înșelați. Scripturile nu ne transmit niciodată acest lucru.

Evanghelia este un mesaj al certitudinii și garanției promisiunilor lui Dumnezeu din vechime care se vor împlini la finalul acestui veac și care au fost confirmate și întărite prin tot ceea ce Domnul Isus a făcut la prima venire. Certitudinea că Dumnezeu va împlini ceea ce a promis că va face nu garantează de la sine participarea individuală a cuiva în promisiunile finale.

Spre exemplu dacă suntem ancorați într-un mesaj care proclamă siguranța veșnică a individului (odată mântuit pentru totdeauna mântuit), răpirea înainte de Necaz a bisericii, a faptului că Dumnezeu îți vrea cea mai bună viața acum și lista poate continua… orice preocupare înspre veghere și trăire credincioasă pe cale este percepută ca o frică nejustificată sau legalism care nu vine de la Dumnezeu.

Totuși apostolii nu știau nimic din proclamarea prezentă a așa zisei Evanghelii a harului (siguranță, favor, binecuvântari prezente etc) ci mai degrabă erau obișnuiți cu îndemnuri directe ale Domnului Isus ( ca de ex. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ) Aceste îndemnuri îi ajutau să persevereze până la capăt ca să fie vrednici de El și viața veșnică.

Mai mult decât atât, în scripturi nu este o controversă despre cine e creștin și cine nu. Distincția în scripturi se face cu privire la cine este ucenic al lui Hristos iar acest lucru implica în primul rând o trăire conformă cu modelul și poruncile Domnului Isus.

În mod simplu, un ucenic ascultă cuvintele Domnului Isus, le crede și încearcă să le trăiască.

Sunt trei mari testări ale credincioșilor în acest veac:

O primă testare este datorată consecințelor generale ale blestemului inițial – trupuri muritoare (care cauzează suferințe, boli, moarte), lipsuri și tensiuni în relații. În funcție de anumite sezoane în viețile noastre putem experimenta mai mult sau mai puțin din cele de mai sus.

O altă testare este suferința pentru neprihănire sau nedreptate – Învățăm prin aceasta cum să fim disciplinați și curățiți de Dumnezeu indiferent de situație. Astfel de cazuri se întâmpla în mod continuu de-a lungul vieților noastre și sunt involuntare. Ceea ce Dumnezeu ne cere, nu este în primul rând să ne rugăm pentru schimbarea circumstanțelor negative ci pentru răbdare și dragoste în răspunsul nostru în situațiile dificile.

O altă testare și probabil cea mai grea este persecuția care vine ca rezultat datorită proclamării mesajului Evangheliei. În toate celelalte avem nevoie de răbdare și supunere pe cale dar pentru aceasta avem nevoie și de mai mult har și perseverență pe cale.

În concluzie, putem vedea de ce Pavel se ruga neîncetat pentru credincioși. Acesta înțelegea greutatea dedicării zilnice în ceea ce Isus i-a chemat pe ucenicii de atunci și ne cheamă și pe noi.

Isus s-a supus unui trup de moarte, durerii nedreptății din această lume primind pedeaspsa lui Dumnezeu bând paharul mâniei lui Dumnezeu. Mai mult decât atât El a depus mărturie despre evanghelie ceea ce l-a dus la moarte.

Astfel, calea ucenicului este o imitare a acestui model costisitor al Domnului în ascultarea, răbdarea și perseverența noastră pe cale în veacul de acum pentru a moșteni viața veșnică.

Nicio altă evanghelie sau cale mai îmbietoare nu sunt în acord cu cuvintele scripturilor și modelul Domnului și al apostolilor.

De aceea, înțelegând toate acestea răspunsul nostru cel mai natural ar trebui să fie rugăciunea continuă ca să veghem pentru a avea parte de nădejdea împărăției și a vieții veșnice.