13. Rugăciunile Scripturii – Rugăciune pentru înțelepciune și descoperire
13. Rugăciune pentru înțelepciune și descoperire
Seria – Rugăciunile Scripturii
Rugăciunea pentru înțelepciune și cunoaștere
Rugăciunile apostolilor sunt o mărturie consecventă și intenționat lăsată în scripturi prin care putem interpreta și noi ce este important să ne rugăm. Pe baza înțelelegerii cadrului evangheliei, rugăciunile apostolilor au o înțelegere simplă în cererea de credință, sfințire, perseverență și putere pe cale în mărturisirea și trăirea evangheliei.
Mai mult decât atât, rugăciunile apostolice nu sunt importante doar pentru faptul că sunt în canon. Apostolii au fost aleși ca rămășiță credincioasă din Israel ca să proclame neamurilor adevărul și întoarcerea către Dumnezeul lui Israel împreună cu ascultarea credinței.
Astfel, rugăciunile lor sunt o mărturie care ne ajută și pe noi cum să-l urmăm pe Dumnezeul lui Israel.
Pavel s-a rugat pentru credincioșii din Efes astfel:
„Nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui, și să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea chemării lui, care este bogăția slavei moștenirii lui în sfinți …”
Cum putem înțelege această rugăciune? Haideți să vedem pas cu pas câteva elemente.
În primul rând trebuie să precizăm că această adunare din Efes era compusă din credincioși dintre neamuri de curând veniți la credință.
Care este atunci nădejdea chemării lui?
Pavel le-a transmis modelul cum se ruga pentru ei. Asta nu însemna că el se ruga în
fiecare dimineață aceeași rugăciune cu aceleași cuvinte. Pentru noi este important să înțelegem
ce se ruga și de ce se ruga continuu pentru ei.
Pavel se ruga pentru aceste neamuri de curând întoarse la credință pentru înțelepciune și descoperire în cunoașterea Dumnezeului lui Israel și pentru luminarea minții și a inimii ca să
înțeleagă nădejdea chemării lui.
Nădejdea chemării lui (în acest pasaj) poate avea 3 înțelesuri –
– Nădejdea chemării pentru ei;
– Nădejdea chemarii lui Isus;
– Nădejdea chemarii pentru alții ( care nu a fost menționată sau despre care Pavel le va spune
imediat)
De aceea Pavel continuă rugăciunea…
„și care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți” – Această frază pare să fie sinonimă cu cea de-a treia ( nădejdea chemării lui), urmând un procedeu simplu al paralelismului care spune
același lucru dar în cuvinte diferite.
Ce înseamnau toate acestea?
Cine sunt sfinții?
Ef.2:11-19 clarifică două categorii, neamuri venite la credință și sfinții (rămășița credincioasă a Israelului) care vor avea parte de aceeași moștenire prin promisiunile și legămintele
Dumnezeului lui Israel.
În concluzia acestei rugăciuni putem spune că Pavel se roagă ca neamurile să înțeleagă și să se supună alegerii lui Israel de către Dumnezeu ca mai apoi neamurile să creadă în nădejdea promisă poporului evreu (în care erau altoiți și prin care urmau să moștenească viața
și împărăția). Astfel, mai apoi îndemnul era ca să să supună unii altora (evrei-neamuri).
Orice zidire fără fundamentul la care Dumnezeu ne îndeamnă să ne supunem e sortit depărtării de Dumnezeu și interpretării greșite a voii și planului Său. Asta cu atât mai mult cu cu cât ne apropiem de zilele din urmă și sfârșitul veacului unde înțelepciunea și discernământul
vor fi absolut necesare pentru o mărturie și trăire credincioasă.
De aceea, această categorie a rugăciunilor apostolice pentru înțelepciune și cunoaștere
nu este una generală astfel încât creștinii să fie inteligenți datorită Duhului lui Dumnezeu.
„Înțelepciunea și descoperirea” se referă la cunoașterea alegerii poporului Israel și administrării voii lui Dumnezeu în acord cu aceasta precum și nădejdea la care acum erau parte și neamurile credincioase. Pe baza acestui lucru, neamurile trebuiau să se smerească și să
se supună acestui plan al lui Dumnezeu.
Tema acestei rugăciuni a lui Pavel pt înțelepciune și descoperire se regăsește în contextul literaturii de Înțelepciune a Proverbelor, Psalmilor, profeților și chiar în rugăciunea Amidah despre care am amintit în trecut.
În Prov.1 „Înțelepciunea” e personificată și dăruiește duhul înțelepciunii pentru cei care urmau să ia aminte sau se ascundea de cei răi atunci când urma să fie încercare.
În rugăciunea Amidah caracteristică evreilor după vremea lui Pavel citim:
„Tu dăruieşti omului cunoaştere şi-l înzestrezi pe om cu pricepere. Dăruieşte-ne de la Tine înţelepciune, pricepere şi cunoaştere! Binecuvântat eşti Tu, Doamne care dăruieşti omului cunoasterea”.
Isaia11:2 ne spune că peste Mesia era „un duh de înțelepciune și pricepere”.
Ca unii care au primit arvuna duhului Ef.1:13 Pavel se ruga acum pentru aceste neamuri credincioase să primească și ei același duh de înțelepciune și descoperire în cunoașterea nădejdii moștenirii în sfinți (o aluzie și la pasajul din Dan. 7 când sfinții urmau să primească moștenirea și stăpânirea împărăției mesianice împreună cu Domnul lor).
De aceea, mai degrabă se cuvinte să interpretăm această rugăciune a lui Pavel în gândirea scripturală pe care am văzut-o mai sus decât în alte interpretări moderne (precum „Dumnezeu vrea să-mi cunosc chemarea personală sau viziunea în această viață”) care sunt străine atât contextului cărții Efeseni cât și a gândirii apostolice.
Pavel era îmbibat în nădejdea profeților și așteptarea împlinirii legămintelor și promisiunilor lui Dumnezeu cu poporul evreu.
Din acest preaplin El se roagă și îndeamnă și credincioșii dintre Neamuri de curând veniți la credință, în acord cu taina lui Dumnezeu, ca să cunoască planul Dumnezeului lui Israel și să se supună Lui printr-o trăire credinciosă astfel încât să fie moștenitori ai vieții veșnice.
Resurse similare
Vă recomandăm aceste link-uri care sunt în legătură cu acest subiect