10. Pasaje asociate cu redefinirea Împărăției – Romani 14:17

„Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”. Rom.14:17

Folosirea acestui verset în afara contextului întregului pasaj face ca să ajungem la o interpretare a împărăției lui Dumnezeu inaugurată în prezent în mod spiritual peste cei care sunt călăuziți de roada Duhului.

Totuși, acesta este lucru pe care Pavel a vrut să-l transmită prin cuvintele de mai sus?

În primul rând, nu este nimic în acest verset care să ne arate un indicator clar al timpului. De aceea, pentru a înțelege mai clar acest lucru trebuie să ne uităm în tot pasajul. Începând din capitolul precent Pavel începe o idee legată de următoarele lucruri:

„…căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua”. Rom.13:11

Pavel începe să-și exprime convingerea că salvarea credincioșilor este mai aproape și că „noaptea” (metaforă pentru veacul acesta întuncecat) urmează să treacă și să vină „ziua” (cu referire la Ziua Domnului și împărăția dreptății și luminii ce va guverna veacul viitor).

În contextul acestor lucruri Pavel îi îndeamna pe credincioși să trăiască imitând modelul Domnului Isus și să facă fapte vrednice cu nădejdea de care urmau să aibă parte la venirea Domnului.

„Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele”. v.12-14

Mai apoi, întreg capitolul 14 este o dezvoltare a acestor lucruri. Pavel explică că în veacul viitor și în împărăție nu vor mai fi probleme ca „beții, chefuri sau certuri și pizmă” așa cum puteau să apară în relația evrei-neamuri din cadrul adunării din Roma datorită mâncării, sărbătorilor și altor lucruri.

Veacul viitor va fi guvernat „de dreptate, pace și bucurie” de aceea Pavel îi îndemna să se dezbrace de faptele întunericului și de judecata unii față de alții cu privire la lucruri cari nu vor caracteriza împărăția lui Dumnezeu.

De aceea concluzia vine în v.17 :

„Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”.

Înțeles în contextul mai larg putem vedea foarte clar că Pavel vroia să ancoreze credincioșii din Roma în certitudinea nădejdii împărăției care urma să fie guvernată de dreptate, pace și bucuria comună pe care evreii și neamurile urmau să o aibă în mântuire și viața veșnică.

De aceea, această nădejde este un mecanism pentru ucenicia în acest veac în care suntem chemați să fim fii ai luminii în acord cu destinul la care am fost chemați.