Nu e corect!

Nu e corect! este o  scurtă povestioară despre o rățușcă care este nedreptățită. Copiii pot învăța împreună cu rățușca valoarea iertării.

       Nu e corect!

La marginea unui sat, se afla o mică gospodărie cu ograda plină de păsări și animale. Era o zi călduroasă de vară și toate animalele se ascundeau la umbră, de razele dogoritoare ale soarelui. Odată ce soarele s-a ascuns după dealurile înverzite, zgomotul a luat locul liniștii de peste zi. Rațele măcăiau, găinile cotcodăceau, cățeii lătrau, pisicile mieunau, oile behăiau.. Ce mai! Toată curtea fremăta, era bucurie și agitație, fiecare căutând ceva de ciugulit. După ce stăpânul se îngriji ca fiecare să își primească porția, printre puii de păsări se iscă o joacă de îți era mai mare dragul să te uiți la ei. Bobocei de rață împreună cu cei de gâscă, la început nu e mare diferență între ei, au găsit o mică băltoacă cu apă în care să se răcorească. Au făcut și un concurs, care sare mai tare peste baltă, fără să atingă apa. Distracția era în toi, când unul din bobocii de gâscă mai mari, care nu fusese invitat la concursul local, invidios fiind, s-a gândit cum să le strice buna dispoziție. A văzut că, rățușca cea mai mică și mai firavă, urma să își i-a avânt să sară peste băltoacă. Așa că și-a întins puțin laba piciorului și i-a pus piedică micuței rățuști. Ce să vezi! Draga de ea a căzut cu ciocul direct în mijlocul bălții. Galbenă și pufoasă cum era înainte să cadă, a fost toată plină de noroi. Și parcă nu era de ajuns, că vinovatul a început să și râdâ de ea ironic, împreună cu alți doi gânsaci, spunându-i cu răutate: „Împiedicat-o!”.

Plângând, s-a dus direct spre cotețul rațelor, unde era mama ei.

– Ce s-a întâmlat, rățușca mea? a întrebat-o mama ei.

– Nu e corect! Ne jucam frumos la baltă, când a apărut gânsacul vecinilor și m-a împiedicat intenționat ca să cad și să râdă de mine. Mă simt tare jignită. Nu vreau să-l mai văd niciodată!

– O, draga mea, îmi pare tare rău! Hai să te speli, ne pregătim de culcare și apoi citim din Biblioară, să vedem ce ne învață.

După ce a fost pregătită de somn, așa cum îi era obiceiul, rățușca noastră și-a luat Biblia ca să citească împreună cu mama ei. Mama rață i-a citit:

Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,

 Și în alt loc:

…Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea;

 – Mamă, dar e greu să ierți.. Cum să fac asta? întrebă rățușca nedumerită.

– De cât ori am trecut printr-o situație grea, care nu îmi plăcea, am văzut că e bine să văd ce anume pot învăța de acolo. Ce crezi că poți învăța din ce s-a întâmplat în seara asta? o întrebă rața

– Să iert? Dumnezeu vrea să mă învețe să iert?

– Da, puiul meu! Atunci când cineva ne face rău, e bine să ne amintim că de multe ori i-am rănit și noi pe alții. Deci și noi avem nevoie să fim iertați.  Tu de ce crezi că s-a comportat așa gânsacul? a întrebat-o mama pe rățușcă.

– Păi, nu știu… căzuse pe gânduri micuța. Eu m-am gândit că a fost răutăcios pentru că asta îl face fericit. Sau ca să  primească atenție și ceilalți să îl observe.

– Așa e. Uneori, unii fac rău pentru că le place. Dar de multe ori au un motiv. Poate se simțea singur și vroia să se joace cu voi, dar nu a folosit o metodă bună. Poate nu i se părea corect să aștepte la rând.. Poate fratele lui i-a pus o piedică și a vrut să se răzbune pe altcineva mai mic ca el. Știi .. de multe ori, când te simțeai rău, reacționai și tu urât față de frățiorii tăi. Dar hai să ne gândim ce bine putem să-i facem! Ca să împlinim cuvintele Domnului.

– Știu, știu! Mâine e rândul cotețului nostru să primească frunze de varză. Vreau să-i dau lui porția mea, spuse cu bucurie rățușca.

– Ești sigură draga mea? Varza e preferata ta.

– Da mamă! Asta e șansa mea să îmi adun răsplătiri!

Așa că, a doua zi, de cum se trezi, rățușca noastră alergă la „dușmanul” ei cu frunza de varză în cioc.

– Asta e pentru tine, îi spuse ea.

– Pentru mine? De ce îmi dai mie porția ta? Eu ți-am făcut rău și tu îmi faci bine? se miră gânsacul.

– Da, ți-o dau ție. Domnul Isus m-a învățat să-i iubesc pe cei ce îmi fac rău. Și chiar dacă m-a durut ce ai făcut, am ales să te iert pentru că și El m-a iertat pe mine de foarte multe ori.

– Iartă-mă rățușco! Hai să împărțim frunza în două, raspunse el.

Și așa a învățat rățușca noastră cum să ierte. Toată vara s-a jucat împreună cu bobocii rațelor și ai gâștelor. Gâscanul a devenit unul dintre prietenii cei mai buni. Dacă nu l-ar fi iertat ar fi rămas toată vara în cotețul ei, singură.