Episodul 11 – Zaharia și Elisabeta
Luca își începe Evanghelia cu detalii despre un cuplu învârstă, Zaharia și Elisabeta din Iudea. Irod cel Mare era la conducere în aceea vreme, iar Zaharia era de serviciu la Templul din Ierusalim. Cine era Irod? Ce este Templul și de ce Zaharia era acolo? Care este semnificația acestor evenimente in Evanghelii si în viața Domnului Isus? Acest episod încearcă să răspundă la aceste întrebări.
Transcriere completă
Zaharia și Elisabeta
Înainte să ajungem la Isus și cine a fost El, Luca își începe evanghelia istorisindu-ne evenimentul cu părinții lui Ioan Botezătorul. El ne dă un indicator istoric real așa încât vedem în ce vreme s-au întâmplat aceste lucruri. El ne spune “în zilele lui Irod, împăratul Iudeii”. Gândiți-vă puțin – cum ar fi ca 20 de ani în viitor să citești un articol care începe așa:
„În zilele președintelui Iohannis…” imediat ți-ar produce anumite stări, gânduri, sentimente pozitive sau negative despre cum era viața și tot felul de alte lucruri care îți pot veni în minte. Asta e ceea ce Luca face. El prezintă un context istoric pentru cei ce urmau să asculte sau să citească evanghelia sa. Pentru noi, 2.000 de ani mai târziu asta nu e doar o poveste. Acest lucru s-a întâmplat cu adevărat în istorie.
Deci cine e Irod? În acea vreme, imperiul Roman era în control asupra întregii regiuni. Irod cel Mare, așa cum era numit era jumătate evreu și a devenit împărat în Iudeea în anul 40 î.Hr. printr-un decret al senatului roman. Irod a fost un om extraordinar de rău. Când a preluat puterea, El a executat 45 dintre cei mai importanți evrei din Ierusalim. El și-a omorât mai multe neveste în timpul domniei sale de frică să nu i se ia puterea. După o perioadă inițială de violență, ucideri și întărire a domniei sale prin manipulare, Irod a avut o perioadă relativă de pace. El s-a angajat într-un program agresiv de construcții de cetăți, temple și orașe în toată țara. La începutul anilor 19 î.Hr. el a început construcția templului din Ierusalim, care este menționat pe parcursul evangheliilor. Acest templu a fost una din minunile lumii antice și este mult mai mare decât am putea să ne imaginăm. Irod a murit în anul 4 d.Hr. dar construcția templului a durat până în anul 63 d.Hr. cu doar șapte ani înainte să fie distrus.
Luca continuă să ne prezinte un cuplu pe Zaharia și Elisabeta. Amândoi erau din linie preoțească, din Aaron și aveau un loc de onoare în rândul evreilor în Israel. Luca ne spune că erau neprihăniți și fără pată înaintea lui Dumnezeu. Această distincție e foarte rară în Biblie. Făcând referință la linia lor preoțească și neprihănirea ce o aveau sub lege Luca încearcă să-i pună în contextului vechiului testament dându-i drept modele ale credinței și ascultării de Dumnezeu.
Luca ne spune în versetul 7 că nu aveau copii deoarece Elisabeta era stearpă. Ce tensiune! Ei ar fi trebuit să aibă favorul Domnului datorită neprihănirii lor dar cu toate astea ei au ocara celor cunoscuți deoarece în acea vreme să nu poți avea copii era o rușine. Elisabeta era în vârstă, pântecele ei nu mai putea purta copii și se părea că nu mai era nicio nădejde pentru ei ca și cuplu.
Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului. În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica. Luca1:8-12
După ce ne prezintă pe Zaharia și Elisabeta, Luca ne duce în orașul Ierusalim și în Templul pe care Irod la construit. Scena începe cu Zaharia slujind la Templu la rândul cetei lui. În 1Cronici24 ni se spune că preoții din Israel erau împărțiți în 24 de grupe și fiecare divizie putea sluji în templu de două ori pe an. Unii spun că o divizie cuprindea aproximativ 700 de preoți. Acestora le era cerut să aducă jertfe și rugăciuni de două ori pe zi la ora 9 dimineață și la ora 3 după amiază. În Templu se trăgea la sorț cine va avea privilegiu să meargă în Locul Sfânt și să aducă tămâie înaintea Domnului. Aceasta simboliza rugăciunile lui Israel înaintea Domnului. Deoarece fiecare diviziune slujea de două ori pe an era destul de greu ca sorțul să pice pe o anumită persoană. De data aceasta sorțul a căzut pe Zaharia. Nu știm dacă Zaharia a mai făcut acest lucru înainte dar totuși aceasta era foarte importantă.
Deci ceea ce Zaharia trebuia să facă era să intre în Locul Sfânt prin intrarea principală. Trecând prin aceasta trebuia să vadă în fața lui o perdea groasă care despărțea Locul Sfânt de Sfânta Sfintelor. Acum nu mai era gloria Domnului în Templu ca pe vremea lui Solomon. Slava Domnului a plecat de pe vremea lui Ezechiel. Despre aceste lucruri vom vorbi altădată. Zaharia a intrat și a stat în fața altarului de tămâiat care era în partea dreaptă a perdelei. În Locul Sfânt erau de asemenea pâinile și sfeșnicul din aur. Zaharia a mers până la altarul de tămâiere și a pus tămâie pe cărbunii aprinși luați de pe altarul de jertfe de afară. Acesta a așteptat probabil până a văzut cum tămâia se înalță și s-a aplecat închinându-se. Toate aceste lucruri trebuiau să se petreacă relativ repede și în tăcere. Afară o mare mulțime de preoți se rugau în timp ce Zaharia a mers înăuntru reprezentând întreg Israelul.
Dar aceasta nu a fost o zi normală, ceva nou și miraculos urma să se întâmple. Cred că acesta era ultimul lucru pe care Zaharia se aștepta să se întâmple. În timp ce Zaharia tămâia, îngerul Gabriel a apărut în dreapta altarului. Gândiți-vă când a fost ultima dată când îngerul Gabriel a apărut înaintea unui om? A fost cu mai bine de 600 de ani în urmă în Daniel 8 și 9. Ce gândea Zaharia despre aceasta? Ce putea să însemne aceasta? Avea vreo idee despre ceea ce se întâmpla? Ce legătură avea aceasta cu Israelul, timpul de rugăciune sau faptul că Elisabeta era stearpă? În studiu următor vom vedea ceea ce îngerul a rostit și de ce e foarte important acest lucru.
