Episodul 66 – Sutașul roman și fiul văduvei
Într-un eveniment care a surprins mulți evrei, Isus vindecă de la distanță fiul unui centurion roman și declară că nici între evrei nu a găsit așa credință. După acest eveniment Isus învie din morți un fiu al unei femei văduve. În acest episod vom analiza și mai mult aceste două evenimente.
Transcriere
Sutașul roman și fiul văduvei
În episodul de astăzi vom continua în perioada de mijloc din Galileea în Luca 7, în mod specific la vindecarea unui slujitor al unui centurion roman.
După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine; căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.” Luca 7:1-5
Aici îl vedem pe Isus întorcându-se în Capernaum chiar după Predica de pe Munte. Am văzut că o locație probabilă pentru Predica de pe Munte putea fi în zona muntoasă la nord de Capernaum și Betsaida. Astfel, după ce Isus a terminat de vorbit acolo, El se întoarce înapoi în Capernaum. Acesta era orașul unde Isus a locuit în acea vreme și unde se întorcea mereu din slujire. La puțin timp probabil după ce Isus s-a întors Isus în Capernaum se va întâmpla și scena pe care o vom vedea mai în detaliu.
Atât Luca 7 cât și Matei 8 narează acest eveniment și vorbesc despre centurion. Un centurion era căpitanul unei oști romane și era ofițer peste un număr larg de trupe. Este interesant faptul că prezența unui centurion în Capernaum ne indică că orașul era destul de mare pentru ca să justifice prezența unei armate romane. Chiar dacă nu putem fi siguri cât de mulți oameni trăiau acolo se pare că totuși Capernaumul era destul de mare. Împreună cu centurionul și oștile sale ni se spune despre un slujitor al său care era bolnav gata să moară. Centurionul a trimis câțiva lideri evrei care l-au întrebat pe Isus dacă îl poate vindeca pe slujitorul unui centurion care a construit o sinagogă și a ajutat evreii. Să nu uităm că evreii nu agreau romanii. Totuși dacă vroiai să te pui bine cu evreii puteai să le construiești ceva. Să ne gândim la orașul Ierusalim – evreii îl urau pe Irod dar acesta le-a construit Templul cel magnific cu mult aur și marmură. Evreii erau gata să-l tolereze pe Irod pentru aceste construcții cu toate că nu îl agreau.
Construirea Templului i-a atras favorul evreilor. Vedem același lucru în acest pasaj, evreii nu agreau romanii și oștile lor în patria și orașul lor. Dar acel centurion a construit sinagoga așa că dacă Isus putea să-l vindece poate ar mai fi construit și altceva.
Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.” Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.” Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav. v.6-10
Isus se îndreapta spre casa sa dar câțiva prieteni ai centurionului îl întâlnesc pe Isus. Acesta este un alt grup decât cel al liderilor evrei. Faptul că centurionul și-a trimis câțiva prieteni înaintea lui Isus și nu s-a dus el personal asta spune multe despre smerenia sa și chiar faptul că nu se considera vrednic să vorbească personal cu Isus. Prietenii săi i-au transmis lui Isus că e îndeajuns să spună un cuvânt ca slujitorul lui să fie vindecat. Centurionul i-a transmis că nu e vrednic să intre în casa lui și că și el e om sub autoritate iar prin acest lucru își exprima credința în autoritatea lui Isus. Aceste lucruri ar trebui să ne dea de gândit. Centurionul este un comandant într-o armată romană. Nu este evreu ci este dintre neamuri iar el face toate aceste comentarii despre vrednicia și autoritatea lui Isus. Și chiar aceste lucruri sunt cele care l-au făcut pe Isus să se minuneze așa de mult. Isus se întoarce către mulțimile de evrei din jur și este uimit de credința centurionului. Matei adaugă acestui eveniment următoarele:
Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 8:10-12
Matei include această porțiune specifică a învățăturii lui Isus cu pasajul evenimentului credinței centurionului pentru a lega cu o temă mai mare despre care am vorbit continuu de-a lungul acestor studii – tema este separarea celor care vor moșteni promisiunile lui Avraam. Să ne aducem aminte, scopul principal pentru care Isus a venit prima dată a fost să se socotească cu Israel și să le arate că descendența etnică din Avraam și păstrarea tradițiilor nu este suficient pentru a moșteni promisiunile lui Dumnezeu. Vedem din nou și din nou acest lucru de-a lungul lucrării lui Isus, începând chiar la începutul evangheliilor cu mesajul lui Ioan Botezătorul. Iar acest lucru vedem în această scenă cu centurionul. Mai târziu, Isus va fi chiar mai explicit, dar această scenă ne indică că neamurile vor fi incluse în promisiunile escatologice la masă cu Avraam și sămânța sa. Evanghelia după Matei ne indică de câteva ori că misiunea lui Isus a fost pentru oile pierdute ale casei lui Israel. Isus s-a dus foarte rar în orașe locuite de neevrei (sunt doar puține exceptii) ci a stat foarte mult în Galileea, Iudeea și Ierusalim. În această scenă particulară cu centurionul vedem cum acest lucru este diferit față de cursul normal al evangheliilor. Centurionul are așa mare credință în ISUS, încât îl face pe acesta să se minuneze și să spună că nu a găsit așa credință în tot Israelul. Isus se întoarce spre mulțimile evreilor și apreciează credința acestui neevreu în Mesia, o credință mai mare decât o aveau evreii. Isus îi pune chiar sub acuzare spunând că nici măcar ei nu cred în El așa cum acest centurion roman o face.
În împărăție vor fi Avraam, Isac și Iacov dar voi,fiii biologici ai lui Avraam, purtătorii promisiunilor și ai legii veți fi aruncațiîn întunericul de afară.Mulți vor veni de la nord, sud, est și vest, vor veni dintre națiuniși vor sta la masa care era pregătită pentru voi.Această afirmație e de-a dreptul uluitoare.Putem vedea cum această afirmație era profund ofensatoare pentru evrei?Mai sunt câteva evenimente de acest gen dar pe care le vom vedea în episoadele viitoare.Sper ca să puteți vedea aici măcar un indiciu asupra celor din Capernaum.
Haideți să continuăm în Luca 7:11-12:
În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
Aici este un eveniment pe care doar evanghelia după Luca îl relatează și într-adevăr este unul minunat. A doua zi după evenimentul cu centurionul din Capernaum, Isus merge în orașul Nain. Nain este la sud-este de Nazaret în valea Izreel cam la o zi de mers pe jos de Capernaum. De dimineată, Isus a plecat cu ucenicii și mulțimile și au ajuns pe înserate când era înmormântarea un lucru tipic acelei culturi. Haideți să ne imaginăm scena aceasta. Isus călătorești împreună cu o mare mulțime în jurul lui pentru întreaga zi și este obosit datorită călătoriei. În timp ce erau la intarea în cetatea Nain, o mare mulțime ieșea de pe poarta orașului.
Cu siguranță erau bocete și strigăte de jale pentru tânărul care murise. Acest ritual funebru era mult mai exteriorizat decât suntem noi obișnuiți ca acesta să fie în cultura noastră vestică în care sentimentele sunt din ce în ce mai rezervate. Astfel deci, avem două mulțimi diferite care s-au întâlnit chiar la marginea cetății. Și aici se întâmplă ceva minunat. Haideți să continuăm să citim din Luca 7:13-17:
Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile. Luca 7:13-17
Isus a simțit milă pentrumama care și-a pierdut singurul ei copil.Imaginează-ți cum urma să fie în viitorul apropiat când rolurile urmau să se schimbe iar Maria urma să jelească moartea lui Isus.Mă întreb dacă aici Isus avea deja în minte scena morții sale și pe mama lui.Îl vedem pe Isus înviind doar cu o vorbă pe tânărul mort.
Îmi place detaliul pe care Luca l-a inclus – mortul a stat în capul oaselor și a început să vorbească.
Ce a putut spune?
Oare a crezut că s-a trezit ca din somn?
A fost el curios de ce era într-un coșciug înconjurat de mulțimi?
Când a realizat că de fapt murise și Isus l-a înviat din morți?
Sunt atât de multe lucruri la care putem medita aici.Aceasta este prima mențiune în evanghelii a faptului că Isus a înviat pe cineva din morți.Mai încolo vom vedea cum Isus o va învia pe fata lui Iair și mai apoi pe Lazăr.Ohh, este bine să ne imaginăm toate acestea.Vă încurajez să petreceți mai mult timp reflectând și meditând la aceste două evenimente la care ne-am uitat.Amândouă ne arată compasiunea lui Isus dar și puterea Lui cea mare.
Puteți să revizionați episoadele 5 și 6 pentru câteva sfaturi despre cum să meditațila evenimentele evangheliilor.
