Episodul 62 – Predica de pe Munte

Predica de pe Munte

În episodul trecut am văzut, pe scurt, evenimentele pe care le vom detalia în viitor pe care le-am numit perioada de mijloc din Galileea care se desfășoară în primăvara anului 28. Am văzut cum predicile lui Isus au crescut în intensitate în această perioadă ceea ce pregătește scena pentru confruntări și mai tăioase cu autoritățile evreiești. Am văzut de asemenea cum această perioadă începe cu un eveniment foarte concret – Predica de pe Munte. Pe acest lucru ne vom focaliza astăzi și în studiile următoare. Nu vom studia fiecare verset în parte dar vom vedea câteva din temele majore și vom face legătura cu ceea ce Isus spune aici cu imaginea generală a evangheliilor.

Haideți să vedem câteva versete de început din această predică din evanghelia după Luca:

S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi. Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii. Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi! Luca 6:17-26

Cel mai probabil suntem în primăvara anului 28 și Luca ne spune că Isus s-a coborât de pe munte de unde și-a chemat ucenicii. Isus este împreună cu aceștia și cu mulțimi de oameni peste tot locul. Trebuie să ne amintim ceea ce am observat în trecut. Era mai întâi grupul celor 12, apoi o mulțime mai mare de ucenici iar mai apoi mulțimile care mereu îl îmbulzeau căutând să audă ce spune și să caute vindecare pentru bolile lor. Luca ne spune că Isus i-a vindecat pe toți cu puterea lui. Putem să ne imaginăm cum arăta acest lucru? Cu siguranță nu erau doar câțiva oameni în treacăt pe acolo…Cât de mult i-a luat lui Isus să-i vindece pe toți? Nu trebuie să sărim repede peste toate aceste detalii…este bine să ne luăm un timp să medităm cum a fost pentru Isus să vindece câteva sute de oameni. La fel ca multe alte instanțe în slujirea Sa, după ce a terminat de vindecat oamenii Isus a început să vindece. Suntem la un an distanță de când Isus a ieșit de sub anonimat și a fost botezat de Ioan iar apoi a început să învețe ceea ce noi astăzi suntem obișnuiți să definim ca Fericirile.

Înainte să vedem conținutul predicii este bine să vedem câteva lucruri care în general sunt înțelese greșit sau confuze. Primul dintre aceste lucruri este cu privire la timpul când a fost rostită această predică. Deoarece Matei pune această predică la începutul evangheliei sale acest lucru ne dă impresia că Isus a rostit această faimoasă predică la începutul lucrării sale publice sau poate că a predicat-o de două ori, odată de pe munte și altă dată de pe un loc neted. Trebuie să ne aducem aminte că Matei nu și-a conturat evanghelia cronologic ci tematic. Înțelegând structura cărții Matei putem ajunge la concluzia că Isus nu a vorbit de două ori această predică în perioade distincte. Cu siguranță Isus a vorbit și cu alte ocazii multe din lucrurile pe care le spune în această predică așa că nu trebuie să ne imaginăm că această predică este unică în conținut.

Celălalt lucru care crează confuzie este locația geografică unde a fost spusă această predică. Luca 6:17 ne spune în mod specific că Isus a vorbit de pe un podiș dar Matei 5:1 ne spune că era un munte. Deci dacă aceste două pasaje vorbesc despre unul și același eveniment cum corelăm aceste diferențe? A vorbit Isus de pe un munte sau un podiș? Acest lucru poate fi ușor de reconciliat. Isus putea începe de pe un podiș dar mai apoi pe măsură ce mulțimile s-au adunat după ce le-a vindecat s-ar fi putut urca mai sus ca să le vorbească și să le învețe. Locația tradițională sub care este văzută această predică este undeva la nord de Marea Galileei. Capernaum și Betsaida erau în zone plate lângă țărmul mării dar dacă merge mai sus înspre nord sunt mai multe dealuri și o varietate mare de relief. Nu putem știi sigur locația de unde a fost rostită această predică dar este undeva în această zonă deluroasă la nord de Capernaum și Betsaida.

Acum vom dezvolta unele teme și scopul acestei cuvântări. Așa cum am mai spus Predica de pe Munte crează separare. Scopul principal al primei veniri a lui Isus a fost pentru a crea separare. Haideți să vedem ce face Isus aici – El începe să spună că unii vor fi „binecuvântați”, în timp ce altă categorie primesc „vai-urile”. Cu cine vorbește aici Isus? Este foarte important să vedem acest lucru. Isus vorbea cu o mulțime de evrei. Așa cum Ioan Botezătorul a spus că Isus va face, El începe să producă separare între grâu și neghină. Am vorbit toate acestea în episoadele 36-38 în lucrarea despre Ioan Botezătorul. Cei care erau binecuvântați erau grâul și urmau să fie cei care erau botezați cu Duhul Sfânt. Cei ce primeau „vai-urile” erau cei blestemați – nu ca și cum o vrajă era pusă peste ei sau altceva ci aceștia urmau să fie judecați și botezați cu focul judecății în Ziua Domnului. Putem vedea ce se întâmplă în această scenă? Predica de pe Munte a fost adresată poporului evreu, descendenții etnici din Avraam. Isus separa Israelul și cauta adevărata sămânță a lui Avraam, cei care vor aduce roada pocăinței și vor moșteni împărăția în veacul viitor. De aceea vedem cuvintele precum „acum”(prezent) și „vor fi”(viitor). La fel cum Ioan Botezătorul a spus consecințele deciziilor oamenilor pentru pocăință sau în neascultare nu vor fi văzute decât la vremea secerișului în Ziua Domnului. Putem vedea ce se petrece aici și cum se potrivește cu întreaga imagine a evangheliilor de până acum?

Un alt lucru pe care îl putem observa în Predica de pe Munte este contrastul dintre intern și extern. Am văzut cum fariseii, scribii și autoritățile evreilor și-au bazat învățăturile pe tradițiile orale și s-au focalizat așa de mult pe lucrurile exterioare – ca ritualurile de spălare a mâinilor și reguli despre ziua Sabatului. Totuși învățătura lui Isus prin predica de pe munte se adresează problemelor interne ale inimii. De aceea mulțimile au fost uimite la sfârșit – deoarece Isus nu semăna deloc cu fariseii și învățătorii legii. 

Sunt multe lucruri care au fost scrise despre această predică în cursul istoriei bisericii și cu siguranță sunt principii de aplicare și pentru noi astăzi și creștinismul modern doar prin simplul fapt că aceste cuvinte sunt adresate de nimeni altul decât Isus. Totuși în contextul narațiunii evangheliilor, scopul principal și înțelesul acestei predici era să cheme Israelul într-o relație autentică cu Dumnezeu și să fie poporul pe care El l-a ales să fie o binecuvântare pentru celelalte națiuni. Modalitatea prin care urmau să îndeplinească acest lucru, așa cum Isus o spune, era să facă fapte vrednice de pocăință din adâncul inimii nu doar să țină porunci exterioare și să se sprijinească pe descendența lor din Avraam.

Sunt două extreme în interpretarea acestei predici. Prima spune că audiența evreiască este irelevantă și că predica a fost spusă în primul rând pentru creștini și biserică. Cea de-a doua- faptul că această predică nu are legătură cu creștinii deoarece a fost spusă evreilor în contextul lor evreiesc. Niciuna din aceste două nu sunt pe deplin corecte. Trebuie să ne aducem aminte de acest eveniment așa cum el s-a întâmplat. Isus avea o mulțime mare în fața lui. Isus nu a murit imediat după aceasta și apoi a înviat. Astfel, nu e o variantă prea bună să interpretăm că Isus a vorbit aceste lucruri total pe deasupra capetelor lor spunând: „Nu veți înțelege aceste lucruri pentru că nu au nicio importanță pentru voi dar totuși trebuie să o spun pentru a fi notată în scripturi astfel încât biserica dintre neamuri să o primească”. Nu se pune problema ca aceste cuvinte nu ne afectează și pe noi astăzi. Cuvintele lui Isus exprimă ceea ce este apropiat și drag inimii lui ceea ce face acest lucru foarte relevant pentru noi. Noi trebuie să fim de acord cu valorile găsite în aceasta DAR trebuie să vedem că tot ceea ce Isus spune aici are sens mult mai mare dacă am realiza că audiența lui erau evreii iar scopul pe care Isus l-a avut era să separe grâul de neghină așa cum Ioan a spus mai înainte. În episoadele viitoare vom continua să analizăm și mai mult această cuvântare.