Episodul 58 – Al doilea circuit prin Galileea
Isus este într-un într-un alt circuit prin Galileea, totuși evangheliile ne relatează doar două evenimente din această perioadă – vindecarea unui lepros și cea a unui paralitic. În ambele cazuri Isus își arată compasiunea pentru cei în suferință iar în același timp confruntă liderii religioși datorită împietririi inimilor lor.
Transcriere
Al doilea circuit prin Galileea
În episodul trecut ne-am uitat la câteva evenimente pe care Luca și Marcu le descriu în lucrarea de început a lui Isus în Galileea. Am văzut vindecarea omului demonizat din sinagogă mai apoi vindecarea soacrei lui Petru iar în cele din urmă vindecarea multor bolnavi și demonizați în Capernaum. Isus a rămas până târziu în noapte slujind mulțimile, punându-și mâinile peste fiecare dintre ei. În dimineața următoare s-a trezit înainte să răsară soarele să se roage. Ucenicii i-au spus că mulțimile îl caută din nou. Dar în loc să se ducă înapoi în Capernaum, Isus a mers în celelalte sate din Galileea, făcându-se cunoscut lor și chemându-i să facă fapte vrednice de pocăința lor.
În acest episod vom vedea și alte evenimente din această perioadă din viața lui Isus dar înainte de acest lucru vom recapitula din nou linia timpului astfel încât să avem o idee unde suntem.
Isus s-a întors înapoi în Galileea după ce Ioan Botezătorul a fost pus în închisoare care se pare că a fost în vara anului 27d.Hr. Până atunci încă nu și-a chemat ucenicii într-un mod direct în a-l urma. Îl vedem apoi pe Isus într-un prim circuit prin orașele Galileei. Îl vedem respins în Nazaret acolo unde evreii vroiau să-l arunce de pe munte în valea lui Izreel. Isus merge apoi în sud, înspre Ierusalim, pentru sărbătorile evreiești care au fost probabil în luna august. El se întoarce în Galileea și cheamă pe cei patru bărbați la ucenicie demonstrându-și autoritatea și puterea în evenimentul pescuirii minunate. Următorul Sabat îl vedem în sinagogă învătând și vindecând un om demonizat.
Astăzi vom vedea evenimente din cel de-al doilea circuit al lui Isus prin orașele Galileei și anume vindecarea leprosului și a paraliticului. La fel ca primul circuit nu ni se dau prea multe detalii nici din acesta. Se pare că aceste evenimente se petrec în toamna anului 27, dar nu putem fi preciși cu privire la acest lucru. Nu putem aveam o cronologie specifică a evenimentelor din evanghelii dar o cronologie generală este cu totul posibilă și asta vrem să vedem aici. Cu alte cuvinte, ceea ce este clar în aceste evenimente este că ele se încadrează în această perioadă și nu aparțin altei perioade mai târzii din slujirea lui Isus.
A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi.” Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţat!” Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a curăţat. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecât şi i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.” Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile. Marcu1:40-45
Aceasta este o scenă minunată care ne arată din nou mila lui Isus în timp ce vindecă un lepros. Atunci când știm contextul acestui eveniment acest lucru face ca această scenă să devină vie. Astăzi este foarte greu să înțelegem cât de marginalizați și excluși erau în acea vreme oamenii ce aveau lepră. Cultura lor era focalizată pe ritualurile de curățire cu multe reguli despre spălarea mâinilor, haine, ritualuri etc – unele erau din Legea vechiului testament iar altele erau doar tradiții și obiceiuri care nu făceau parte din lege. Din cauza acestui lucru, leproșii trebuiau să strige: Necurat! Necurat! pe oriunde mergeau astfel încât nimeni să nu se întineze de la necurățirea lor. Unii rabini aruncau cu pietre în leproși ca să-i țină la distanță. Pune-te pe tine în situația aceasta dacă erai un lepros, cum te-ai fi simțit? În acest eveniment Isus încalcă orice protocol. Leprosul a venit defapt la Isus și a îngenunchiat înaintea lui. De neînchipuit! Acesta trebuia să stea cât mai departe posibil. Ce i-a dat încredere să ignore toate regulile societății și să îngenuncheze înaintea lui Isus? Aceasta ne arată cât de minunat este Isus. Leprosul a fost vindecat. Totuși Isus nu l-a vindecat doar spunând un cuvânt.
Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţat!”
Isus și-a întins mâna peste el. Leprosul este necurat și Isus îl atinge. Putem vedea ce se întâmplă în această scenă? Prin atingerea leprosului Isus a devenit necurat din punct de vedere al ritualurilor iar el este ok cu acest lucru. Imaginați-vă cum au reacționat fariseii și autoritățile evreilor când au aflat toate aceste întâmplări? Cum a putut, cineva de reputația lui Isus, să se facă pe sine necurat prin atingerea de un lepros? Puneți-vă pentru un moment în pielea leprosului. Când a fost ultima dată când a simțit mângâierea blândă a vreunei mâini omenești? Probabil el nu a primit vreo îmbrățișare sau o strângere de mână ani de zile. Totuși, atât Marcu cât și Luca sunt expliciți prin faptul că Isus l-a atins pe lepros.
Isus i-a spus să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. Totuși vestea s-a răspândit foarte rapid peste tot. Acest eveniment este ca un catalizator care a făcut și mai mult ca faima lui Isus să se răspândească în toată Galileea. Peste tot unde a mers nu mai putea intra în orașe datorită mulțimilor ce îl asaltau. Așa că El trebuia să meargă în zone pustii în afara orașelor iar oamenii veneau la El de peste tot. Luca 5 ne adaugă un detaliu pe care Marcu l-a ingnorat – Isus s-a retras în zone pustii nu doar să învețe dar de asemenea să se roage.
Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Luca5:15-16
De multe ori îl vedem pe Isus vorbind cu Tatăl Său. Este important și prețios acest lucru. Vom merge mai departe în Luca 5 cu următorul eveniment pe care evangheliile ni-l descriu – vindecarea omului paralizat.
Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: Păcatele îți sunt iertate. Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine este Acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? Ce este mai lesne, a zice: „Păcatele îţi sunt iertate” sau a zice: „Scoală-te şi umblă”? Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: „Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă”. Şi, numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.” Luca 5:17-26
După ce a străbătut Galileea, îl vedem pe Isus din nou în Capernaum fie în casa lui Petru fie în casa familiei lui. Oamenii au aflat că El s-a întors și s-au dus cu toții acolo unde el era astfel încât nu mai era loc de trecere pe nicăieri ca cineva să aducă vreun bolnav. Luca ne spune că farisei și învățători ai Legii din toate locurile erau acolo. Dacă am ajuns să-l cunoaștem pe Isus un pic mai bine știm că ceea ce va face este să creeze un nou conflict cu aceștia, nu? Deci ce s-a întâmplat? Persoana ce este lăsată jos de pe acoperiș în casă are așteptarea să fie vindecată, dar ce îi spune Isus? „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” Lucrul acesta este foarte nebunesc dacă stăm să ne gândim. În primul rând în gândirea evreiască păcatul și boala erau de cele mai multe ori intercalate. Mulți de acolo aveau prejudecata că acest om paralitic era bolnav datorită păcatelor lui. Când a fost coborât aceștia se gândeau probabil: „Ce caută acest om păcătos în fața lui Isus?” Astfel, pentru ca Isus să zică păcatele îți sunt iertate nu este o declarație întâmplătoare odată înțeles contextul evreiesc. Dar un alt motiv pentru care acest lucru este așa de important este pentru că Isus își manifestă divinitatea și autoritatea să ierte păcatele. De aceea aceștia au spus: „Cine poate ierta păcatele, doar Dumnezeu însuși are dreptul acesta”. Putem vedea cum Isus vine direct în conflict cu ei declarând adevărul, că El este Domnul, singurului Dumnezeu adevărat? În timp ce fariseii și scribii au rămas în confuzie și mânie omul paralizat s-a ridicat și s-a dus acasă iar restul mulțimii explodează în închinare. Oh…ce eveniment a trebuit să fie acela!
Este bine să ne gândim și să medităm la acest pasaj – la lucrurile pe care Isus le-a spus și cum te-ai fi simțit să fi în mulțime. Gândiți-vă și la celelalte lucruri care s-au întâmplat în acest interval al slujirii dar care nu sunt menționate. Cu siguranță Isus a făcut mult mai multe lucruri decât cele menționate iar toate acestea nu sunt întâmplătoare – ele sunt parte a modului cum evangheliștii ne ajută să credem că Isus este Mesia și divin.
