Episodul 55 – Vindecarea de la scăldătoarea Betesda

Vindecarea de la scăldătoarea Betesda

În ultimele episoade ne-am uitat la începutul lucrării publice a lui Isus în Galileea. Am văzut cum Isus s-a întors din Ierusalim după ce a fost respins și după ce a aflat că Ioan Botezătorul fusese închis. Evangheliile ne relatează că de la întoarcerea lui în Galileea, Isus a vindecat de la distanță fiul unui om bogat din Cana iar mai apoi a fost respins în propriul oraș Nazaret. Este important să vedem semnificația și motivul acestei respingeri – Isus ne spune că la fel cum profeții Ilie și Elisei s-au întors către neamuri în timpul slujirii lor la fel va face și El. Isus a venit în Israel pentru a produce separare și  pentru a expune inimile poporului evreu. Asta este exact ceea ce am văzut în Ierusalim iar acum și în Nazaret. Pe măsură ce vom înainta în evenimentele evangheliilor nu trebuie să uităm acest lucru. Isus avea o misiune precisă – El nu umbla întâmplător prin Israel așteptând să treacă timpul pentru a merge la cruce. Isus voia să vadă un rod al oamenilor care urmau să producă faptele pocăinței și din nefericire nu au fost mulți deschiși să facă voia lui Dumnezeu.

Astăzi ne vom uita la următorul eveniment major din evanghelii iar aceasta este vindecarea de la scăldătoarea Betesda din Ioan 5. Înaintea de a vedea aceasta în detaliu este bine să vedem contextul în care acest eveniment se potrivește cronologic în prezentarea generală a narațiunii vieții lui Isus. Dacă ne aducem aminte, Isus s-a întors în Galileea în primăvara-vara anului 27. Ucenicii pe care i-a întâlnit în Iudeea au călătorit cu El în Galileea acolo unde aveau și familiile lor, aceștia întorcându-se la viața lor normală. Isus nu le-a făcut încă până acum nicio invitație specifică la ucenicie. Isus a petrecut acea vară călătorind prin Galileea și predicând în sinagogi. Tot ceea ce avem din evanghelii despre această perioadă sunt declarații foarte generale și nu vedem niciun ucenic care a călătorit cu Isus în perioada aceasta. Avem relatate doar două evenimente din Cana și Nazaret dar cu siguranță a fost o vară memorabilă pentru cei din Galileea și pentru Isus. Acum, pe măsură ce ne apropiem de sezonul de toamnă îl vedem pe Isus mergând în sud spre Ierusalim pentru  sărbătorile evreilor.

După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. Ioan 5:1

Această sărbătoare nu este precizată concret de Ioan. Unii comentatori cred că poate fi Paștele dar nu prea avem argumente pentru acest lucru. În primul rând Ioan numește toate celelalte sărbători ale Paștelui în evanghelia sa și nu ar avea sens dacă aici nu ar face același lucru. În al doilea rând dacă ar fi Paștele ar trebui să fim în luna aprilie ceea ce ar însemna aproape un an întreg în care avem foarte puține relatări din lucrarea lui Isus. Mai mult ca sigur aceasta era o sărbătoare de toamnă în Israel – poate sărbătoarea jertfei de lemn sau a Trâmbițelor. Sărbătoarea jertfei de lemn era o sărbătoare ținută de evrei în luna august în care aceștia aduceau lemn la Templu pentru a fi folosit pentru jertfele de la Templul din Ierusalim. Sărbătoarea Trâmbițelor era o sărbătoare foarte importantă din luna septembrie care marca începutul unui nou an de aceea e puțin probabil ca Ioan să o menționeze fără nume. Astfel, cel mai probabil, Ioan se referă la sărbătoarea din luna august a aducerii lemnului pentru jertfele de la Templu, o sărbătoare mai puțin știută în Israel.

Isus a călătorit singur sau probabil ucenicul preaiubit Ioan l-a însoțit. Fie Ioan l-a însoțit pe Isus sau Isus i-a povestit mai târziu întâmplările relatate în evanghelii. Dar totuși, dacă Ioan a fost cu Isus, cum a fost acest lucru pentru el? Cum arăta o călătorie de 3-4 zile cu Isus? Noi trecem cu vederea că Isus a trebuit să călătoarească dintr-un loc în altul și dura mai mult decât câteva minute să ajungă acolo unde dorea. Lucru acesta s-a întâmplat deseori. Cum era pentru ucenici să călătorească cu Isus? Care erau subiectele de conversație? Ce mâncau aceștia? Putem să ne gândim câte conversații au avut loc care nu sunt istorisite în evanghelii? Isus s-a apropiat atât de mult de ucenici…Dumnezeu a mers pe străzile din Israel și a avut conversații continue cu o mână de tineri pescari timp de aproape 2 ani. Totuși, este același Isus căruia noi ne închinăm și ne rugăm în prezent. Când toate aceste sunt reale pentru noi, evangheliile devin vii.

În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.  Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.” Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul.” El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă.” Ei l-au întrebat: „Cine este Omul acela care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă”?” Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.  Ioan 5:2-16

Cândva după sosirea lui în Ierusalim, Isus s-a dus la scăldătoarea din Betesda și a vindecat un om în ziua Sabatului. Scăldătoarea Betesda era situată la nord de complexul Templului imediat în apropierea zidului cetații. Arheologii au găsit această scăldătoare antică și au confirmat existența ei așa cum Biblia narează. Aici, o mulțime de bolnavi se adunau să fie vindecați pentru că în trecut fuseseră vindecați mulți bolnavi în acest loc. Ioan ne prezintă un om care era paralizat de 38 de ani. Mulți dintre noi poate nici măcar nu am împlinit vârsta de 38 de ani. E bine să ne gândim la implicațiile avute în viața acestui om. Paralizia era așa de severă încât el nu a putut niciodată să atingă apele înainte ca altcineva să meargă înainte. Probabil că a văzut pe mulți oameni care au fost vindecați iar el era doar martor la acestea fiind neputincios să atingă apa. Totuși el nu avea o opțiune mai bună decât să aștepte zi după zi în acel loc. În acest cadru îl vedem pe Isus că apare la scăldătoare și îl vindecă în mod miraculos cu un singur cuvânt.

Este bine să nu lăsăm familiaritatea cu acest eveniment să ne oprească uimirea adâncă față de ce s-a întâmplat. Omul acesta era paralizat de 38 de ani! Probabil toți locuitorii Ierusalimului îl știau de mulți ani și l-au văzut crescând acolo. Unii încă aveau milă de el, alții îl ignorau. Dar acum acesta umbla!!! Ce reacție au avut oamenii care îl cunoșteau când l-au văzut că mergea? Credeau aceștia că e același om de la scăldătoarea Betesda? Puțin probabil…pentru că acesta putea să meargă…Sunt atât de multe lucruri de contemplat aici.

Pe măsură ce omul vindecat își ducea patul, așa cum Isus i-a spus, liderii evreilor l-au găsit și l-au mustrat. În cele din urmă aceștia au aflat cine l-a vindecat și că acea persoană era Isus. Ceea ce e important să vedem este faptul că au trecut mai puțin de 6 luni de când Isus a confruntat autoritățile evreilor și a curățit Templul în Ierusalim. Cu siguranță aceștia și-au adus aminte de ceea ce se petrecuse la Paște în luna aprilie ceea ce am văzut în Ioan 2. Este important să conectăm curățirea Templului cu această vindecare în ziua Sabatului. În ambele întâmplări controversa care i-a întărâtat pe evrei a fost problema autorității. Cine era Isus de îndrăznea să facă asemenea lucruri? Aceasta este întrebarea centrală asupra căreia ne vom întoarce imediat. Un alt lucru important pe care putem să-l observăm este că nicăieri în VT sau în Lege nu scrie că dacă ești vindecat nu îți poți căra patul în ziua Sabatului. Aceasta era doar o tradiție a evreilor. Aceste tradiții erau porunci pe care ei le-au creat care puneau ca un zid de protecție în jurul Legii ca să se asigure că sub nicio formă nu încălcau Legea. În niciun caz Isus nu a încălcat Legea lui Moise vindecând în ziua Sabatului, sau spunându-i celui vindecat să-și poarte patul. Isus încălca tradițiile autorităților și liderilor evreilor. Putem vedea ce se întâmplă în acest eveniment? Isus provoacă o confruntare între autoritatea liderilor evreilor și autoritatea lui asupra Templului și chiar peste tradițiile bătrânilor și liderilor dintre evrei.

Imaginează-ți dacă ești un scrib fariseu sau unul dintre liderii evreilor în Ierusalim. Isus a curățat Templu la Paște iar acum doar câteva luni distanță Isus e din nou în Ierusalim și crează un conflict. El spunea:

„Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.” Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Ioan 5:17-18

Isus își expune și mai mult din identitatea sa – nu doar că El este sămânța promisă, Fiul lui Dumnezeu care urma să împlinească promisiunile date lui Avraam și David dar El este Yahve în persoană. Așa cum Sabatul fusese făcut pentru om și nu pentru Dumnezeu, Isus le spunea că El lucrează la fel cum Tatăl o face. Sabatul fusese instaurat pentru om ca să se închine lui Dumnezeu astfel că Isus le expune condiția inimii lor. Dar acest lucru nu le-a fost de folos iar ei s-au împietrit chiar mai mult în inimile lor căutând să-l omoare.