Episodul 51 – Isus spre Galileea
În timp ce ucenicii lui Isus botezau, o dispută s-a iscat între ucenicii lui Ioan pe ritualurile de curățire. Ioan Botezătorul le dă un răspuns nobil numindu-se pe sine însuși “prietenul mirelui”. La puțin timp după aceea, autoritățile evreilor l-au aruncat pe Ioan în închisoare iar mai apoi Isus s-a îndreptat spre nord în Galileea. În acest episod vom dezvolta această tranziție și semnificația ei.
Transcriere
Isus spre Galileea
În ultimele episoade ne-am uitat la primele evenimente din lucrarea publică a lui Isus așa cum Ioan le înregistrează în evanghelii. În episoadele 48 și 49 am vorbit despre curățirea Templului și de ce este așa de important faptul că Isus a început lucrarea lui acolo în Ierusalim. În episodul 50 ne-am uitat la Nicodim și vizita lui de noapte la Isus. În ambele evenimente în Ioan 2 si Ioan 3, îl vedem pe Isus condamnând două din cele mai importante lucruri în mintea evreilor- Templul și Legea. În Ioan 2, Isus confruntă corupția de la Templu și eșecul autorităților evreilor în a conduce poporul în neprihănire. Apoi, în Ioan 3, Isus confruntă ținerea exterioară a legii care nu pregătea oamenii să moștenească viața veșnică și promisiunile făcute lui Avraam. Isus va continua să mustre fariseii și învățătorii Legii în cursul evangheliilor. Este important să-l vedem pe Isus începându-și lucrarea publică în felul acesta în loc ca să înceapă în Galileea în mod aleator făcând niște minuni. Ioan 2:23 ne spune că Isus a făcut semne și minuni în Ierusalim în timpul Paștelui și acest lucru este înaintea a tot ceea ce el urma să facă în Galileea. Vom vedea la începutul cap.4 din Ioan că din prima lună a lucrării Domnului Isus care a început în Ierusalim că liderii evreilor voiau deja să-l omoare. Acesta este unul din motivele pentru care s-a dus în Galileea – poate acolo oamenii aveau să-l asculte spre deosebire de cei din Ierusalim care deja l-au respins.
Astăzi ne vom uita în ultima parte a pasajului din Ioan 3 după întâlnirea cu Nicodim:
După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza. Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţare. Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oamenii se duc la El.” Ioan3:22-26
Unde și când se întâmplă aceste lucruri? Suntem în ținutul Iudeii. Ioan probabil pune în contrast zonele urbane din Iudeea unde Isus fusese cu zonele rurale unde era acum. Pasajul ne spune că Ioan încă boteza în Enon lângă Salim. Nu se știe sigur unde este această zonă dar teologii spun că se situează la 40 km nord de Marea Moartă la vest de râul Iordan. Cuvântul „Enon” înseamnă „izvor dublu” deci era abundență de apă acolo ca oamenii să fie botezați. Cronologic suntem după întâlnirea lui Isus cu Nicodim dar înainte ca Ioan să fie pus în temniță. Acest lucru este important de știut deoarece ne ajută să încadrăm toate evenimentele din Ioan1-4 înaintea celor din Galileea relatate de Matei, Marcu și Luca.
În acest pasaj ucenicii lui Ioan și un evreu au început să argumenteze cu privire la curățire. Se pare că evreii susținea lucrarea lui Isus iar ucenicii pe cea a lui Ioan în ceea ce privea eficiența ritualurilor și a botezului. Toți au venit la Ioan într-un duh de competiție ca și cum lucrările lui Ioan și Isus erau rivale. Se pare că aceștia îl mustrau pe Ioan în anumite privințe din pricină că acesta îndrepta privirile tuturor spre Isus iar Ioan în ritmul acesta urma să rămână fără niciun ucenic. Ioan știind cine era și care era misiunea din partea lui Dumnezeu ca el să o facă a dat următorul răspuns
Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.” Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. Ioan3:27-30
Ioan a știu că El are un rol specific în planul lui Dumnezeu pentru poporul Israel iar el nu avea dreptul să-și atribuie onoarea care nu-i era dată din ceruri. Ce test urma să fie acest lucru pentru el! Gândiți-vă la dinamica practică ce se întâmpla cu ucenicii săi, oamenii pe care îi iubea și cu care s-a bucurat atunci când le vorbea de pocăință și de venirea Domnului. Dar acum acești ucenici nu erau bucuroși că lucrarea lui Ioan scădea și voiau să apere acest lucru și nu pe cel spre care Ioan indicase. De aceea Ioan a trebuit să repete din nou care era scopul său.
Ioan va folosi o ilustrație din obiceiul nunților evreiești ca să întărească ceea ce a spus până acum. Bineînțeles la o nuntă participă mirele și mireasa dar deasemenea și prietenii mirelui. Mireasa aparține mirelui și nu prietenilor mirelui. Prietenii mirelui urmau să conducă mireasa până la casa mirelui și așteptau afară până când mirele ieșea afară din cort sau casă și indica că relația sexuală era consumată cu mireasa. Prietenii mai apoi spuneau invitaților că relația lor sexuală era consumată iar petrecerea continua. Aceasta este ilustrația pe care Ioan o folosește când le vorbește ucenicilor săi. Ioan a umblat cu bucurie în rolul său ca prieten al mirelui și era bucuros că Isus, cel căruia îi pregătise calea, urma să fie acceptat de poporul Israel.
Este incredibil faptul că Ioan spune că bucuria lui este deplină și că el trebuie să devină mai puțin important în timp ce Isus trebuie să se înalțe. Ca oameni decăzuți vrem să fim înălțați, și ne place când oamenii ne acordă atenție și importanță. Dar Ioan își găsește bucuria deplină atunci când îndreaptă pe alții către Cineva mult mai glorios decât el însuși. Acest lucru e total în opoziție modului cum noi credem că putem obține cea mai mare plăcre și împlinire. Să-l înălțăm pe Isus este cea mai mare bucurie a noastră și acolo vom găsi locul plăcerii. Ioan Botezătorul este primul din multe exemple ale acestui adevăr în Noul Testament și vom face bine dacă îl vom ruga pe Domnul să gândim și să trăim așa cum Ioan a trăit îndreptând oamenii spre Isus.
Așa cum am menționat în episoadele trecute, căsătoria este o imagine profundă a relației dintre Hristos și biserică. Căsătoria a fost o temă importantă în profeții vechiul testament ca Isaia, Ieremia sau Osea unde cei credincioși erau comparați cu Mireasa lui Yehova, Dumnezeul lui Israel. Cu siguranță Ioan era familiar cu pasajele acestea iar când îl numește pe Isus ca fiind Mire în mod implicit el spune că Isus care este Mesia, cel căruia el îi pregătise calea, este Bărbatul lui Israel și că este Yehova în persoană. Noul Testament continuă tema aceasta în pasaje ca Ef.5, 2Cor.11 și ultimele capitole din Apocalipsa. Rămășița credincioasă din Israel și chiar neamurile vor fi unite ca un singur om nou să moștenească prin credință în moartea împăratului evreu promisiunile lui Dumnezeu.
Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. Ioan4:1-3
Isus și ucenii săi botezau iar lucrul acesta a fost aflat de farisei. Astfel că Isus pleacă din Iudeea și se îndreaptă spre Galileea. Ciudat, nu? Noroadele erau din ce în ce mai numeroase dar în mijlocul acestui lucru Isus îi părăsește. Nu va singura oară când Isus va proceda astfel. Isus abia fusese în Galileea cu puțin timp în urmă la nunta din Cana și apoi în Capernaum. De ce a plecat acum când a auzit că fariseii au aflat că El are mai mulți ucenici ca Ioan? Trebuie să ne aducem aminte că Isus abia curățise Templul de Sărbătoarea Paștelor iar liderii evreilor au fost furioase pe El. Aceștia deveniseră antagoniști lui. Vremea ca El să moară nu sosise încă și probabil că Isus știa că fariseii voiau deja să-l omoare. De aceea Isus a plecat în nord spre Galileea. Isus nu hoinărea la întâmplare prin Israel. El era foarte intenționat și probabil vroia să vadă dacă în nord în Galileea putea să-i găsească pe cei care aveau roade vrednice de pocăință de vreme ce nu găsise nimic de acest gen în Ierusalim.
Câteva puncte de meditat:
Imaginează-ți că ești un ucenic al lui Isus și botezi oameni. Ce făcea Isus pe măsură ce noroadele se măreau și popularitatea lui creștea?
Pune-te în locul lui Ioan Botezătorul. Ce ai fi simțit în timp ce vorbeai cu ucenicii tăi cu privire la evenimentele petrecute prin apariția lui Isus?
