Episodul 5 – Contemplând viața lui Isus
De-a lungul celor doi ani de slujire, atunci când Isus a făcut un miracol sau a predicat cu autoritate, mulțimile erau pline de uimire. Suprafamiliaritatea noastră cu narațiunile, ne lasă de multe ori deconectați sau plictisiți, în loc să ne producă și nouă aceeași uimire și mirare. Cum vom schimba în mintea noastră faptul că viața Domnului Isus nu este o poveste, ci fapte istorice reale? În următoarele două episoade vom explica cum să reflectăm asupra vieții și cuvintelor Domnului.
Transcriere completă
Contemplând viața lui Isus
Cea mai mare criză în Biserică în prezent este neglijarea persoanei Domnului Isus în multe aspecte. Creștinismul din cultura occidentului crează așa multe conferințe și cărți care au mult de a face cu Dumnezeu, darurile Duhului și gloria Domnului. Dar unde sunt conferințele și cărțile despre cunoașterea lui Dumnezeu care este prezentată în evanghelii? Nu vrem să fim critici și să judecăm Biserica. Isus își iubește Biserica și este dedicat ei. Totuși vrem să vedem cum s-a ajuns în acest loc unde neglijăm viața lui Isus din evanghelii.
Din pricina acestei neglijări, aproape că evangheliile nu mai au nicio valoare pentru noi în prezent ci doar sunt ca niște povești din Biblie. Putem afirma cu gura noastră că sunt reale, dar ele nu sunt așa de reale încât să ne preocupe mintea și inima așa cum ar trebui. Ne-am familiarizat prea mult cu istorioarele din evanghelii și ne-am pierdut simțul uimirii și fricii de Domnul pe care ar fi trebuit să-l avem când îl vedem pe Isus în evanghelii.
„Și îndată fetița s-a ridicat și a umblat, fiindcă avea 12 ani. Iar ei erau înmărmuriți cu mare uimire…”Marcu5:42
„Și s-a urcat la ei în corabie și vântul a încetat: și au fost uimiți peste măsură în ei înșiși și se minunau…” Marcu6:51
“ Și erau înmărmuriți de învățătura lui, deoarece cuvântul lui era cu putere…Și toți au fost uimiți și vorbeau între ei…”Luca4:32,36
Aceste lucruri și altele ca mersul pe apă, hrănirea celor 5.000 de bărbați toate s-au petrecut în istorie în anumite zile reale cu Isus pe care noi îl iubim și astfel au importanță cum ne relaționăm față de El zi de zi.
Gândiți-vă la privilegiul pe care îl avem în evanghelii- putem merge în grădina Ghețimani cu Petru, Andrei și Iacov. Putem merge în casa lui Iair unde Isus a înviat-o pe fata acestuia. Putem vedea cum Isus le-a explicat ucenicilor în mod privat înțelesul pildelor.
Deci cum putem să trecem din nou de la familiaritate și cunoașterea istorioarelor din evanghelii la fascinație? Cu cât știm mai mult cu atât putem iubi mai adânc. Partea noastră este să ne punem mintea să se gândească la povestea vieții lui Isus iar partea lui Dumnezeu este să ne aprindă inimile cu dragoste pentru El. În termeni moderni acest lucru se numește meditare sau contemplație. Nu vrem să se înțeleagă procedeul de meditație din religii false, new age etc. Practica meditării este una biblică și însemnă să fi un ascultător atent al Cuvântului. Ceea ce nu înseamnă este să fii în transă sau inconștiență.
Evangheliile ne spun de trei ori când vocea audibilă a lui Dumnezeu a tunat din ceruri. Doar o dată vocea Lui a vorbit celor din jurul lui Isus. Aceasta a fost pe Muntele Schimbării la Față:
“Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”
Aceste ultime cuvinte sunt semnificative. Dintre toate lucrurile pe care Tatăl putea să i le spună pe munte lui Petru, Iacov și Ioan despre Isus acestea au fost: Ascultați-l! Dacă cei mai apropiați ucenici au fost îndemnați să asculte tot ceea ce Isus a vorbit cu atât mai mult noi trebuie să luăm aminte în prezent.
În evanghelii vedem pe cineva care reprezintă un model al ascultării și contemplării la cuvintele lui Isus. Ea este Maria din Betania iar Isus a spus că un lucru trebuie, Maria alegându-și partea cea bună. Ce făcea ea de fapt? În timp ce Marta pregătea masa, Maria stătea la picioarele lui Isus și asculta cuvintele Lui.
„Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” Luca10:39-42
În locul mesei pe care Marta o pregătea, Isus a spus că adevărata mâncare este ascultarea de cuvintele lui. Iar acestea nu vor trece. Prietenia pe care ea o zidea cu Isus a fost prețioasă lui Isus.
Deci ce are de-a face aceasta cu meditarea la viața lui Isus? Dacă Isus a spus că a sta la picioarele lui era un lucru necesar ar trebui să luăm în serios acest lucru. Trebuie să venim înaintea lui și să avem aceeași atitudine ca a Mariei. De ce? Cum am spus în studiile trecute, Isus e fântâna de cunoaștere a lui Dumnezeu deoarece El este Dumnezeu. A fi creștin înseamnă a avea o relație de cunoaștere cu Isus.
Deci cum arată aceasta? Nu este nicio formulă specifică. Ceea ce trebuie să facem e să ne rugăm pe baza la ceea ce citim din evanghelii din viața lui Isus. Putem lua un pasaj cunoscut sau mai obscur. Apoi punem întrebări textului. Ne putem imagina multe lucruri de la ce ora din zi era, cine mai era de față, de ce a vorbit anumite lucruri și de ce nu altele. Sunt multe lucruri la care putem să ne gândim.
Nu uitați, ceea ce contemplăm și vorbim cu Isus sunt evenimente reale din viața lui. Spre exemplu el a mers din Capernaum la Nain în Luca7. Au fost aproape 40 de km, o zi de mers pe jos – cu cine a vorbit El? Despre ce a vorbit? etc. Scopul meditării nu este să obținem detalii pe care evangheliile nu le prezintă sau noi revelații sau o nouă teologie. Scopul meditării este ca un anumit pasaj sau eveniment să devină mai viu pentru noi în mințile noastre.
