Episodul 49 – Curățirea Templului

Curățirea Templului

În episodul trecut ne-am uitat la cum arăta Templul din Ierusalim pe vremea Domnului Isus prin grandoarea, mărimea și construcția sa. Aceste lucruri au menirea să ne ajute să avem o imagine mai clară în minte despre ce se gândeau cei din secolul întâi când vorbeau sau auzeau lucruri despre Templu. La sfârșit am spus că atunci când ne gândim la Isus și curățirea Templului și răsturnarea meselor celor ce vindeau animale trebuie să ne imaginăm Templul ca ceva imens, ceva cu suprafața a 35 de stadioane și care putea să găzduiască mai mult de 100.000  de oameni. Asta înseamnă că au fost mulți oameni la Templu care nici măcar nu au știut  ce s-a întâmplat. Cu acest lucru în minte putem citi Ioan 2:13-15:

Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. 

Acest lucru se întâmpla de Paște în anul 27 d.Hr. Isus are deja câțiva ucenici care au fost cu el în Betania de dincolo de Iordan, în Cana, în Capernaum cu familia lui iar acum în Ierusalim. Am văzut din episodul trecut că evenimentul curățirii Templului este de o importanță deosebită. Chiar dacă transformarea apei în vin la nunta din Cana a fost un semn pentru invitați nu a fost un semn public așa cum este cel de la Templu. De fapt, mulți oameni la nunta din Cana nici măcar nu au știut de minunea făcută de Isus. Am spus toate acestea pentru a înțelege că nunta din Cana nu a fost începutul lucrării publice a lui Isus.

Este important să vedem că Isus și-a început lucrarea publică cu curățirea Templului, nucleul și inima poporului evreu. El face primul apel liderilor evreilor într-un mod foarte direct și ofensator. Acest lucru este într-un contrast direct cu ceea ce mulți dintre noi ne-am imagina că este începutul lucrării lui Isus. Dacă nu înțelegem acest detaliu și cronologia relatată de Ioan și ne imaginăm că Isus și-a început lucrarea publică aleatoriu prin Capernaum scoțând draci și vindecând vom pierde punctul principal pe care Ioan vrea să-l menționeze despre lucrarea lui Isus. Dacă ajungem să credem că Isus a făcut doar minuni și vindecări întâmplătoare înainte de a merge la cruce asta ne lasă cu impresia că misiunea lui principală a fost să vindece și să iubească oamenii și așa s-a descoperit nouă. Este bine să vedem clar – nu acesta a fost scopul principal de ce Isus a venit prima dată. El a mers în Galileea și a făcut toate acele semne și minuni abia după ce a fost la Templu confruntând liderii din acele zile. Minunile și vindecările sunt semnificative asupra modului cum descoperă mila lui Isus dar El a făcut toate acestea ca să-și demonstreze puterea și să valideze și autentifice scopul și misiunea mai mare pentru care a venit. Atunci când înțelegem mesajul lui Ioan Botezătorul și vedem că lucrarea publică a lui Isus a început în Ierusalim în centrul inimii iudaismului putem avea un context pentru toate lucrurile ce le-a spus mai apoi în sinagogi. Minunile ne îndreaptă privirile spre autentificarea misiunii sale – minunile nu sunt misiunea însăși.

Este foarte important să înțelegem acest lucru. Isus și-a început lucrarea știind cine este. Ioan Botezătorul știa și el cine este Isus- El era acela care aducea separare între grâu și pleavă și care urma să boteze cu Duhul Sfânt și cu foc. Domnul urma să vină să ceară o socoteală poporului său Israel. Așadar, Isus apare în lumina tuturor acestor lucruri și merge direct în Templul din Ierusalim și cu alte cuvinte spune: „Toate aceste lucruri sunt stricate, Eu sunt împotriva a ceea ce se întâmplă aici.” Făcând acest lucru, Isus își exercita autoritatea peste Templu, peste lideri și de asemenea peste întreaga națiune a Israelului. De aceea liderii i-au spus „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” Cu alte cuvinte ei i-au spus: Cine crezi că ești? În mințile lor el era doar un galilean obișnuit care venise la Templu și răsturnase mesele schimbătorilor de bani. Dar Isus știa exact cine era. El voia să-i confrunte în mod direct și nu a ezitat să-și exercite autoritatea Sa unică peste întreg poporul Israel. Conducerea prezentă nu a stopat lăcomia și toate celelalte păcate care se întâmplau la Templu. Ceea ce Isus a făcut era o acuzație mare către liderii existenți la acea vreme față de eșecul lor de a conduce națiunea în neprihănire. Acest lucru a fost o confruntare directă. Isus și-a început lucrarea publică dezbinând și separând încă de la început poporul. Atunci când vedem mai bine cum și-a început Isus lucrarea publică acest lucru ne poate duce la o înțelegere corporată și cronologică a evangheliilor în contrast cu perspectiva individualistă și aleatorie a vremurilor moderne. Trebuie să vedem o narațiune reală în aceste evenimente și în mod principal care implică poporul Israel.

Ioan ne spune că înainte să intre în Templu Isus „a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu.”  Cine erau acești vânzători și schimbători de bani? Trebuie să ne amintim că era Sărbătoarea Paștelui. Acești oameni erau în Templu vânzând animale pentru jertfă iar cei ce schimbau bani erau prin preajmă ca să convertească toate bunurile în banii care erau necesari pentru plata taxei la Templu. Din pricina faptului că era Paște, mii de pelerini din toate părțile cunoscute se îndreptau spre Ierusalim să sărbătorească. Tuturor li se cerea să plătească taxa la Templu. Chiar dacă era nevoie de cei ce schimbau bani sau vindeau animale pentru jertfă, în special pentru pelerinii care veneau de departe, acești oameni erau plini de lăcomie și dorință de câștig propriu. Datorită fluxului mare de pelerini, profitul pe care acești schimbători de bani îl făceau era enorm iar liderii erau principalii beneficiari ai acestor bogății în special preoții împreună cu marele preot. Întregul sistem era corupt de lăcomie și asta este ceea ce Isus condamnă. Acești oameni foloseau Templul și semnificația lui ca surse de câștig pentru ei înșiși și ca să se îmbogățească.

Cu aceste lucruri în minte, trebuie să ne gândim la ceea ce Isus făcea și a continuat să facă în întreaga lucrare publică. Isus a venit și a început să adreseze ipocrizia și lăcomia liderilor iar aceștia au vrut să-l omoare. Mai târziu în Ioan 11, toți liderii erau cu Caiafa, marele preot, și au spus: Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.” Cred că aceștia și-au dat seama că Isus era cel îndreptățit cu adevărat să aibă puterea și conducerea astfel că dacă acesta instiga poporul împotriva liderilor evreilor într-o revoltă la fel ca cea a lui Iuda Macabeul, romanii ar fi intervenit și iar fi scos în primul rând pe ei din pozițiile lor de autoritate, putere și bogăție. Inimile lor erau așa de împietrite iar Isus îi confruntă în mod direct din prima întâlnire publică în lucrarea sa. Astfel în loc să facă fapte vrednice de pocăință și să recunoască sistemul corupt și că Isus avea dreptul să-l schimbe, aceștia nu au procedat așa. Cu siguranță că de a doua zi după plecarea lui Isus, întregul sistemul a luat-o de la început la fel ca înainte.

Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”  Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” v.16-17

Ioan ne clarifică prin aceste cuvinte că răspunsul lui Isus nu a fost doar o răbufnire de mânie întâmplătoare ci mai degrabă o râvnă sfântă era în inima lui. Templul era instituit de Dumnezeu însuși și El avea autoritate peste el. Când îl vedem pe Isus condamnând ce se întâmplă, El nu doar condamna liderii din vremea aceea că au eșuat să călăuzească poporul pe o cale a neprihănirii dar în mod implicit își declara și divinitatea sa. Aceasta însemna exercitarea autorității peste Templu. Un verset din Matei12:6 face lucrul acesta și mai simplu de înțeles unde Isus spune că „unul mai mare decât Templu este aici”. Doar Dumnezeu era mai mare decât Templu, deoarece nu e nimic din Templu la care Dumnezeu trebuie să se supună sau să se închine. Dumnezeu este cel ce are autoritate peste Templu. Astfel, pentru Isus să-și afirme autoritatea peste Templu este în primul rând o demonstrare a divinității sale ceva care va afirma și mai clar în evenimentele viitoare ale evangheliilor.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica„Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus. v. 18-22

La fel cum au făcut mereu cu Isus, evreii cer și aici un semn ca Isus să-și dovedească afirmațiile. Isus este așa de încrezător aici și folosește lucrul în care ei își puneau toată încrederea- Templul- ca să-i submineze și să le provoace confuzie. Spre deosebire de trupul lui Isus care urma să fie adus la glorie și să trăiască pentru totdeauna, pietrele Templului urmau să fie distruse și să rămână în ruine pentru mii de ani în viitor.

Este important să vedem aceste lucruri astfel încât să interpretăm corect ceea ce urmează prin lucrarea lui Isus. Sper să vedem mai clar acum că misiunea lui Isus a fost în primul rând una care avea de-a face cu identitatea națională a Israelului, nu neapărat o misiune a nevoilor personale și a mântuirii individuale. Dacă vedem și credem aceste lucruri acestea ne vor schimba perspectiva cum înțelegem evangheliile.