Episodul 47 – Nunta din Cana

Nunta din Cana

În ultimele episoade ne-am uitat în Ioan 1 la evenimentele de după venirea lui Isus din pustie atunci când s-a întâlnit cu câțiva tineri pescari care mai târziu au devenit ucenicii săi. Ioan a afirmat atât preexistența și rolul său ca împărat al lui Israel dar și faptul că El va fi mielul de jertfă pentru păcatele oamenilor. Am vorbit de asemenea despre primii ucenici ai lui Isus și ca de la prima întâlnire cu acesta ei au crezut că El este Mesia, adevăratul împărat al lui Israel care va sta pe tronul său în Ierusalim. Astăzi vom continua în Ioan 2  și ne vom uita la nunta din Cana.

Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.  Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Mama Lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.” Ioan 2:1-5

Haideți să vedem acest eveniment din punct de vedere cronologic și geografic. Isus și ucenicii săi erau în Galileea în partea de nord a Israelului, în mod specific în orașul Cana, un oraș apropiat de Nazaret. Cana este menționată doar în evanghelia lui Ioan și ni se spune că este orașul de naștere al lui Natanael. Cronologic, suntem cam la o săptămână după ce Isus a venit din pustie. Ioan face acest lucru foarte clar prin indicatorul temporal „a doua zi” în v.43 unde ni se spune că Isus vroia să meargă în Galileea. 

Suntem în Cana, un orășel nu departe de Nazaret, orașul unde Isus trăise. Ce ocazie mai bună să fi vesel decât o nuntă? Acesta este unul dintre primele lucruri pe care evangheliile ni le spun despre lucrarea lui Isus și deja putem să vedem diferențe exterioare între lucrarea lui Isus și cea a lui Ioan Botezătorul.

Înainte ca să ne uităm mai îndeaproape la această nuntă este bine să vedem care era obiceiul nunților evreiești, care este deosebit de modul cum ne gândim noi la nunțile moderne cu o ceremonie și recepție. Cu toate că obiceiurile erau diferite, teologii sunt de acord că putem să avem o idee generală asupra cum stăteau lucrurile la o nuntă în vremea de atunci. Nunțile din Galileea erau mult mai simple decât cele din Iudeea, asta deoarece populația era mai puțin bogată decât aristrocrații din Ierusalim și Iudeea. În seara nunții, mireasa era condusă din casa tatălui în casa mirelui. Aceasta era însoțită de muzică și tot felul de petreceri. Mireasa era acoperită cu văl și era condusă de prietenii mirelui. Pe drum toți se ridicau să salute nuntașii sau să se alature alaiului. Odată ajunși la casa mirelui, o ceremonie formală urma să înceapă iar apoi un ospăț. În unele ocazii o nuntă evreiască dura 7 zile. Nunțile erau întotdeauna foarte așteptate pentru că întrerupeau monotonia vieții și pentru încă altceva -mâncare din abundență. Actul de căsătorie propriu-zis era foarte important pentru poporul evreu pentru că simboliza relația lui Israel cu Dumnezeu. Profetul Osea a fost cea mai clară voce despre cum Dumnezeu se relaționează cu Israel ca un Mire față de o Mireasă.

Isus și grupul lui de cinci ucenici au fost invitați la nuntă. Poate mirele a fost un prieten al familiei lui Isus care urma să se căsătorească, cea ce poate explica de asemenea de ce mama lui Isus era și ea prezentă acolo. Cu siguranță Isus a mai fost înainte și la alte nunți cu familia lui dar ceva deosebit urma să fie în legătură cu aceasta.

În timpul petrecerii vinul s-a terminat. Acest lucru era foarte important din pricina faptului că aducea rușine asupra întregii familii. Nu se așteptau să vină atâția invitați la nuntă? Au băut invitații mai mult vin decât de obicei? Cei care lucrează în aprovizionarea unor astfel de petreceri se pricep și pot estima toate detaliile și dinamica implicată. Ne putem imagina ochiul veghetor al Mariei ca toți să aibă de mâncare dar mai apoi văzând că nu mai este vin. Sau poate ea avea o legătură strânsă cu familia iar aceștia au venit la ea să o întrebe cum pot să rezolve situația aceasta. Ea a mers la Isus și i-a spus despre această problemă.

Maria totuși nu-i spune lui Isus să-și demonstreze puterea. Nu știm la ceea ce se gândea Maria atunci când i-a spus lui Isus că nu mai era vin. Totuși, ea putea să-i transmită lui Isus și prietenilor săi să găsească vin în plus din alte locuri ceva. Totuși Maria era conștientă de toate lucrurile întâmplate de la nașterea lui Isus și că peste El s-a rostit că este Mesia și Domn deci poate știa de ce poate fi în stare. Din evidențele celorlalte evanghelii am putea presupune că Maria nu s-a așteptat ca Isus să facă vreo minune deoarece nu făcuse niciuna până atunci.

Isus continuă să spună: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Cuvântul „femeie” pare dur în traducere dar termenul în limba greacă este unul de respect și de afecțiune. Isus nu o mustră pe mama sa, termenul nu se referă la așa ceva aici. Dar ceea ce e interesant este că termenul folosit de Isus aici nu este cel obișnuit prin care un fiu își strigă o mamă. Modul în care Isus se relaționează la Maria indică faptul că ceva începea să se schimbe pe măsură ce El intră în lucrarea publică iar relația cu mama lui nu mai este cea care obișnuia să fie în trecut.

Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţare al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus. „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului.” Şi i-au adus: Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) – a chemat pe mire şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El. v.6-11

Știm ce urmează să se întâmple, iar detaliile sunt destul de clare în pasajul acesta, de aceea vrem doar să accentuăm semnificația a ceea ce se petrece aici. Nunta era un eveniment mare – iar dacă toate cele 6 vase au fost umplute cu vin vorbim de aproape 600 de litri de vin. Nu doar că a fost o cantitate mare de vin dar acesta avea un gust extraordinar, atât de bun încât nunul s-a dus la mire în timpul nunții să-i spună acestuia despre vin. Ceea ce Isus a făcut ne arată anumite lucruri despre El.

În primul rând este subliniată puterea lui. Nu vedem doar un om uns de puterea Duhului Sfânt. Isus nici măcar nu s-a rugat ca să transforme apa în vin. De ce? Deoarece El este Dumnezeu întrupat. El își folosește aici puterea creatoare, aceeași putere care a transformat cerurile și pământul în Geneza 1 și care dădea viață tuturor celor ce erau prezenți la nuntă. Acest lucru a fost adevărat și nu este doar un basm sau o pildă. Uimitor este că Isus nu condamnă petrecerea nunții ci din contră prin înmulțirea vinului El o sporește prin gustul uimitor al vinului.

Alt lucru pe care îl vedem aici despre Dumnezeu este că El este răbdător. Vedem bunătatea lui în modul în care se îngrijește de familia mirilor. Faptul că nu mai era vin era o mare rușine pentru ei în fața tuturor oaspeților. Dar Isus a făcut ca acest lucru să nu se întâmple. El și-a folosit puterea să le mențină onoarea și demnitatea înaintea prietenilor și invitaților lor.

Ioan ne spune că acesta este primul semn al lui Isus când și-a manifestat gloria. Ne place când Isus face minuni dar ceea ce e mai important decât o minune este semnificația a ceea ce rezultă din aceasta. Ioan ne spune că ucenicii lui au crezut în El. Acest semn a stârnit în ei încredere în ceva ce era adevărat despre Isus. Nu a fost doar un semn întâmplător așa încât să pară că Isus e bun – cu siguranță acest lucru face parte din minune – dar motivul pentru care Ioan menționează această minune este pentru inimile noastre. Astfel credința trebuie să se nască în noi ca să credem cu adevărat că Isus este fiul lui Dumnezeu. Scopul mai mare al minunilor este să întărească credința în Isus. E cu totul remarcabil că Isus, Domnul gloriei, legitimizează o petrecere de nuntă cu vin la prima sa venire. Asta este ceea ce profetul Isaia ne spune că El va face pentru toți oamenii în viitor:

Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. Şi, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile; Isaia 25:6-7

Câteva puncte de meditat:

Ce gândea Isus în timp ce mânca și bea la masă cu familia și ucenicii lui?

Cum a fost pentru miri ca uitându-se înapoi la nunta lor să știe că Dumnezeu întrupat a fost la nunta lor?

Ce putea să însemne să fi la masă cu Isus? Să poți să-l privești cum mânca, râdea și se bucura de celebrarea nunții? 

Ce ne spun toate acestea despre cum este Dumnezeu?