Episodul 38 – Mesajul lui Ioan Botezătorul partea a 3-a

Mesajul lui Ioan Botezătorul partea a 3-a

În ultimul studiu ne-am uitat la lucrarea lui Ioan Botezătorul de a boteza și semnificația acesteia pentru poporul evreu. În istoria poporului evreu, botezul era ritualul atunci când cinevavroia să se alipească și să devină parte a poporului de legământ al lui Dumnezeu. Mesajul lui Ioan a fost ofensator în zilele lui pentru că el era în râul Iordan chemând evreii să se boteze – în esență să se convertească la propria religie. În ultimele studii ne-am uitat la mesajul generalal lui Ioan și cel mai important lucru pe care îl spune este că Dumnezeu Însuși urma să vină înIsrael. Din pricina aceasta Israel se va separa și dezbina și doar o mică rămășiță va moștenipromisiunile pe care Dumnezeu le-a promis părintelui lor Avraam și urmașilor săi.

Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela are lopata în mână; Îşi va curăţa aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nuse stinge.” Luca 3:16-17

Aceste două versete sumarizează tot ceea ce Ioan a vorbit și a înfăptuit până acum. El făcea ceva mult mai adânc decât doar predicarea iar în mesajul lui, evanghelia nu însemna că Isus a murit pe cruce pentru păcatele noastre. Nici nu putea fi așa pentru că Isus încă nu apăruse public deci ar fi bine să ne gândim ce este cu adevărat evanghelia așa cum scripturile o prezintă.

Ioan predică aceste vești bune și vestește un mesaj al unei judecăți și evaluări a Israelului. Granița celor care vor obține făgăduințele promise vor fi trasate doar în considerație cu Cel care e mai mare decât Ioan, Cel care urma să vină. Noi știm deja că acesta este Isus din Nazaret. Isus urma să fie ca o sabie care va dezbina prin orașele din Israel, evaluând inimile și făcând ca unii să fie cu el iar alții împotriva lui. Nu va rămâne nimeni neutru ci toți vor trebui să aleagă. Dacă ne aducem aminte profeția lui Simeon de la nașterea lui Isus este exact ceea cevedem întâmplându-se, Isus urmând să fie ca o sabie. Lucrul acesta îl predica Ioan, că o seceră era înfiptă la rădăcina copacului și va face pe mulți din Israel să cadă sau să se ridice.

În acest pasaj avem din nou o imagine a separării între grâu și pleavă. Acesta este scopul pentru care Isus a venit. Putem să vedem chiar mai clar pasajul din Luca 12:49-51:

Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! Amun botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească! Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.

Isus a venit pentru a dezbina. Ce înseamna lucrul acesta, iar dacă este adevărat care suntimplicațiile acestui lucru? Aceste întrebări trebuie să ne modeleze răspunsul la întrebarea: De ce a venit Isus? Isus a venit mai mult decât pentru a face vindecări din loc în loc, câteva predici,confruntări încinse cu fariseii iar mai apoi să moară la cruce. El a avut un scop clar. Așa cum El o spunea despre sine a venit să aducă dezbinare.

Acest lucru este așa de important și va influența major cum vom vedea restul evangheliilor. Trebuie să ne aducem aminte că evangheliile sunt continuarea istoriei din Vechiul Testament și sunt planul lui Yahve, Dumnezeul lui Israel ce urma să vină la ei. Demulte ori citim evangheliile dintr-o perspectivă modernă, individualistă ca și cum cuvintele lui Isus au fost scrise pentru noi acum 2.000 de ani. Cu siguranță sunt nenumărate aplicații care pot fi extrase din cuvintele lui Isus dar trebuie mai întâi să fim credincioși contextului originar al narațiunii, care din nou fie spus este o continuitate a descendenților lui Israel și cumDumnezeu s-a coborât la ei.

Ioan spune că el boteaza cu apă dar Acela care vine după el va boteza cu Duhul Sfânt șicu foc. Ne vom uita acum la acest cuvânt “foc”. La fel ca și cu celelalte cuvinte de până acumdin evanghelii la care ne-am uitat, interpretarea lor trebuie regăsită în vechiul testament. Vom vedea că este diferit față de modalitatea cum creștinismul modern interpretează aceasta. Ignoranța noastră a Vechiului Testament ne face să pierdem de multe ori înțelesul care Dumnezeu vrea să îl înțelegem. Ioan face aluzie la Isaia 66:15-16, 24.

Căci iată, Domnul vine într-un foc, şi carele Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mâniaîntr-un jăratic, şi ameninţările, în flăcări de foc. Căci cu foc Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr. Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căciviermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.”

Acest pasaj este unul înfiorător. Isaia profețește despre o vreme când Yahve va veni pepe pământ cu foc și mânie. El va omorî pe mulți iar viermele care va mânca corpul mort nu vamuri din lipsă de hrană iar focul ce va arde nu se va consuma niciodată. Isaia își extrage aceste imagini din Geneza din întâmplarea cu Sodoma și Gomora. Iar acum Ioan Botezătorul vorbește aceleași lucruri și nu inventează un nou concept. Evreii care citeau Isaia 66 credeau în totalitate că cei care urmau să primească mânia lui Dumnezeu erau neamurile care s-au răzvrătit împotriva Domnului și nu s-au pocăit. Această idee că un evreu putea fi aruncat în iazul de foc era de neacceptat pentru ei. Ei erau oamenii care au primit Legea, erau urmașii lui Avraam căruia Dumnezeu i-a făcut promisiuni și astfel ei nu urmau să fie subiecții judecății finale. Totuși dacă ne gândim la cei care îl ascultau pe Ioan aceștia erau 100% evrei. Ioan le spunea că dacă nu fac fapte vrednice de pocăință ei vor fi din aceia botezați cu focul final.

Ioan folosește imaginea unei arii ca să dezvolte botezul cu Duhul Sfânt și botezul cu foc. O arie era o suprafață plată unde grânele recoltate (grâul sau orzul) erau împrăștiate ca săse usuce ca boabele și să fie separate de pleavă. Ariile erau situate de multe ori pe vârful unui deal ca să fie expuse vânturilor ce suflau pleava. Recoltele erau așezate în arie și erau treierate de boi sau bătute cu bețe sau furci iar mai apoi aruncate în aer ca atunci când vântul sufla să separe boabele de pleavă.

Ce înțelegem prin această imagine și exemplu? Separare și divizare, nu? Cel ce veneaurma să separe grâul de pleavă pe baza răspunsului lor față de El și pocăinței lor. Nu eraujudecați datorită identității etnice. Cei ce urmau să răspundă în credință urmau să experimenteze botezul cu Duhul Sfânt, care era arvuna sau pecetea pentru moștenirea promisiunilor făcute lui Avram. Dar acei care se împietreau în inimile lor urmau să fie parte a botezului cu foc de lajudecată.

Este important să vedem și contextul cronologic în Isaia 66 și cum se leagă de exemplul cu aria. Implicațiile deciziilor fiecărui evreu nu urmau să fie foarte evidente până la final, careașa cum Isus urma să spună de mai multe ori în evanghelii, secerișul este la finalul veacului, înZiua Domnului. Astfel putem vedea mai bine intensitatea contextului lui Ioan Botezătorul. Cel ce urma să vină avea să influențeze viitorul fiecărui evreu și să expună unde erau inima lor – fie urmau să moștenească viața veșnică prin înviere în veacul viitor sau judecata veșnică în foc. Etnia lor nu era suficientă să-i îndreptățească să moștenească promisiunile de binecuvântare. Ei trebuiau să se pocăiască și să se întoarcă din inimile lor spre Dumnezeu.

Astăzi este o expresie comună să-i spunem lui Dumnezeu să ne boteze cu foc. Dar văzând mai clar contextul trebuie să înțelegem că este un lucru total diferit față de botezul cu Duhul Sfânt. Focul în acest pasaj nu este un lucru pozitiv. Cred că nu este un lucru rău să-i cerem lui Dumnezeu să aprindă un foc în noi atât timp cât înțelegem ce cerem prin aceasta.