Episodul 36 – Ioan Botezătorul
Lucrarea lui Ioan Botezătorul precede slujirea lui Isus în toate cele patru Evanghelii și este decisivă pentru înțelegerea corectă a cuvintelor și lucrării Domnului Isus. Ioan vorbește poporului lui Israel cu privire la judecata iminentă și dă un motiv urgent pentru pocăință. Dumnezeul lui Israel venea în persoană să tragă la socoteală poporul Său și să-i dividă. Acest episod începe să dezvolte detaliile mesajului lui Ioan către Israel, dintre care unele ar putea fi surprinzătoare pentru tine!
Transcriere
Ioan Botezătorul
În studiul trecut ne-am uitat la aproximativ 200 de ani din istoria Israelului pentru a neajuta să înțelegem apariția lui Ioan Botezătorul și a mesajului său. Am vorbit despre revoltamacabeilor împotriva grecilor și cum Israelul a decăzut mai apoi sub dinastia Hasmoneilor până la venirea romanilor. Promisiunile făcute lui Israel în Lege și Profeți păreau departe. Israel aîncercat în tăria lui să instaureze domnia și promisiunile în țară dar au falimentat lamentabil. Dar acum vine un om pe nume Ioan, în anul 26 d.Hr., în pustie, adunând oameni la el și stârnindîntreaga regiune a Iudeii. Acest lucru se potrivește mult cu ceea ce s-a întâmplat în revolta macabeilor. Roma este acum la putere îl locul grecilor și vedem acest personaj în pustie adunândnoroadele. În acest studiu ne vom uita la mesajul lui Ioan și la ceea ce spunea el poporului. Acest lucru este așa de semnificativ în înțelegerea corectă a evangheliilor.
Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.” Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.” Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.” Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.” Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan,dacă nu cumva este el Hristosul, Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela are lopata în mână; Îşi va curăţa aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va ardeîntr-un foc care nu se stinge.” Luca3:7-17
Pentru a putea înțelege trebuie să începem cu vechiul testament dacă vrem să vedemceea ce Ioan le vorbea aici noroadelor. Mulțimi de oameni s-au adunat să-l vadă pe acest om în pustie iar primul lucru pe care el le spune este următorul:
„Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? v.7
Acest lucru nu e ceea ce cineva ar fi așteptat dacă era evreu în acea vreme. Dar doarIoan a spus aceasta? Ei bine, vechiul testament este plin de profeții despre Domnul aducând mânie și răzbunare peste cei ce fac răul și îl resping pe Dumnezeul lui Israel. De-a lungulscripturilor această zi este numită Ziua Domnului. De asemenea la sfârșitul cărților Deuteronom și Levitic și în întreg Vechiul Testament, Dumnezeu avertizează poporul lui Israel că nu vor fi cruțați de judecată doar că părinții lor precum Avraam, Isaac și Iacov au fost neprihăniți. Cualte cuvinte, faptul că cineva era descendent etnic din Avraam nu îl califica să moșteneascăpromisiunile lui Dumnezeu făcute lui Avraam în Geneza. Ceea ce putem spune este că și poporul Israel era sub blestem și judecata viitoare dacă trăirea lor era ca a celor răi și necredincioși. Totuși, în vremea lui Isus, persista mentalitatea că ei vor fi protejați și automat vor lua parte la promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Avraam datorită descendenței lor etnice.De aceea Ioan continuă să le spună:
Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fiilui Avraam. v.8
Cred că e important să înțelegem că Ioan vorbește aici cu evreii. El nu este în Roma, eleste în Betania de dincolo de Iordan, la râul Iordan în sudul Israelului. Lucrul acesta poate păreaevident dar se pare că acest detaliu e trecut cu vederea pe măsură ce înaintăm în evanghelii. Avem părerea că Isus ne vorbește nouă acele predici lungi și lucruri de acum 2.000 de ani când de fapt este opusul acestui lucru. Ioan a fost trimis pentru Israel, Isus a fost trimis pentru Israeliar acest lucru trebuie să fie primul lucru de care să ținem cont când interpretăm ceea ce a fost spus. Trebuie să ne aducem aminte că narațiunea din evanghelii este o continuare a narațiuniidin Vechiul Testament și nu o cu totul nouă poveste care începe cu evanghelia după Matei.
Ceea ce e important să vedem mai întâi este că Ioan le vorbește evreilor și le spune că descendența etnică nu îi va scuti de ziua judecății și a mâniei lui Dumnezeu. El îi mustra pentru mândria naționalistică ce o adoptaseră.
Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc. v.9
Aici Ioan vorbește despre aceste simboluri ale securii și ale copacului tăiat și aruncat în foc care este preluat din profeția luată din Isaia 6:9-13:
El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare deurechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.” Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot; până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţarava ajunge un mare pustiu. Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină, când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.”
Isaia 6 este capitolul cunoscut unde Isaia îl vede pe Domnul înălțat în glorie iar mai apoispune: „Vai de mine!” iar apoi spune: „Aici sunt! Trimite-mă!” Noi am auzit aceste cuvinte în predici în contextul misiunii sau a evanghelizării dar contextul acestui capitol este de-a dreptulșocant. Isaia spune cu alte cuvinte: Doamne aici sunt, trimite-mă să proclam mesajul judecățiiviitoare peste Israel! Asta e cu totul diferit față de modelul misionar pe care noi ni-l extragempe baza acestui text. În acest capitol națiunea Israel e comparată cu un copac și datorităîmpietririi lor urmează să fie o vreme când copacul va fi tăiat din rădăcină și doar un lăstar va rămâne. Acest lăstar este numit o sămânță sfântă, rămășița lui Israel. Ioan continuă să spună:
Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor…
Ioan nu ne spune că pomul a fost tăiat dar că este gata să fie tăiat. Ioan preia mesajul lui Isaia și spune: Israel, Israel, pocăiește-te! O secure este gata să vină peste tine iar când este gata ceea ce va fi lăsat va fi doar un lăstar. Pocăiește-te astfel încât să nu fi parte a copaculuicare va fi tăiat. Dumnezeu venea aproape de Israel dar pentru a-și încheia socotelile cu el. Era o ușă care era deschisă dar astfel încât să obții milă, ei trebuiau să facă fapte care să dovedească pocăința lor.
Cred că este atât de important să vedem că acesta este modul prin care toate evangheliile încep să vorbească despre lucrarea lui Isus. Chiar de la început, mesajul lui Ioan a fost unul dejudecată care urma să vină. Cred că aceasta este una din cea mai importantă cheie pentru înțelegerea primei veniri a lui Isus – faptul că Isus a venit să se socotească cu ei. Înțelesul biblic
al judecății nu este doar pedeapsă. Isus a venit pentru judecată dar modalitatea cea mai bună de a înțelege acest cuvânt biblic este de a cere socoteală. De exemplu, putem să stăm înaintea unui judecător și lucrurile să ne meargă bine. Un judecător este acela care evaluează și discerne (socotește) și bazat pe aceasta rânduiește consecințele în măsură. Când spunem că Isus a venit în primul rând pentru judecată nu spunem că a venit ca să-i pedepsească. După cum vom vedea pedeapsa va fi întârziată. Isus a venit să expună și să scoată la suprafață cum erau lucrurile defapt în Israel. Era o posibilitate de pocăință în această fereastră de milă și grațiere dar erau și consecințe dureroase dacă ei nu ascultau.
Isaia 6 era un pasaj foarte important pentru Ioan dar și de-a lungul evangheliilor. Isus citează de asemenea acest pasaj în Matei 13 atunci când dă explicația de ce vorbește în pilde:
„Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cuurechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.”
Ioan ne spune că copacul care este tăiat va fi aruncat în foc. Acest lucru este similar cu alte pasaje din scripturi care vorbesc despre focul din ziua judecății care va veni peste totpământul. Ioan le spune în al doilea rând că judecata lui Dumnezeu este peste ei, așa cum Isaia a profețit iar ei trebuie să se pocăiască și să facă fapte vrednice de pocăință altfel vor ajunge în focul veșnic.
Trebuie să simțim dramatismul aici – suntem doar la câteva generații după revolta macabeilor când o mână de oameni zeloți s-au adunat în pustie ca să vină împotriva grecilor și să recucerească Ierusalimul – iar acum Ioan adună noroadele în pustie. Totuși Ioan este în pustieca un profet spunându-le evreilor că Împărăția cerurilor și Ziua Domnului sunt aproape iar conducerea romană de peste ei nu este singura problemă. Ca să poată să fie beneficiarii promisiunilor Zilei Domnului ei trebuiau să aibă fapte drepte care să le arate credința și să nu se bazeze doar pe linia biologică din Avraam. Promisiunile glorioase făcute lui Israel de către Dumnezeu nu urmau să fie împlinite niciodată prin puterea omului așa cum istoria recentă a lui Israel indica. Dumnezeu Însuși urma să-și împlinească promisiunile dar o oră de răscruce venise peste Israel ca un laț. Dumnezeu avea privirile asupra rămășitei credincioase a lui Israel.
