Episodul 35 – Ioan Botezătorul și revolta Macabeilor

Ioan Botezătorul și revolta Macabeilor

În ultimele 2 studii ne-am uitat în Matei 3 și Luca 3 și am început să vedem cine a fost Ioan Botezătorul. Am văzut că autorii evangheliilor nu l-au introdus pe Ioan doar ca un profet ca în Vechiul Testament ci ne-au transmis și că el s-a îmbrăcat și a vorbit ca un profet dinvechime. Vom vedea de asemenea de ce poporul și autoritățile evreiești de-a lungulevangheliilor se referă la Ioan în felul acesta. Trebuie să ne aducem aminte că nu mai fusese unprofet în Israel de aproape 400 de ani și dintr-o dată apare pe scenă Ioan care face din nou viiașteptările poporului. Totuși Ioan a fost mai mult decât un profet, el urma să pregătească calea Domnului. Vom continua să ne uităm la Ioan dar mai înainte vom face o lecție de istorie care ne va da informații foarte prețioase ca să înțelegem contextul a ceea ce se întâmpla în Israel lavenirea lui Ioan.

Cu 200 de ani înainte de Ioan Botezătorul, grecii erau în controlul întregii regiuni princuceririle de dinainte ale lui Alexandru cel Mare. El a netezit calea culturii grecești ca să se extindă în întreaga regiune care includea Israelul. Alexandru cel Mare a cucerit Israelul în 322 Î.Hr. După ce Alexandru a murit, urmașii săi au împărțit această regiune în două imperii – unulcontrolat de Seleucus care a format dinastia seleucidă iar altul controlat de Ptolemeu în regiunea Egiptului. La început Israelul a fost inclus în împărăția ptolemeică. Până în anul 198 î.Hr. a fost pace între cele două imperii până când imperiul seleucid a preluat controlul peste Israel prinAntiohus al 3 lea. Totuși ceea ce era mai rău pentru Israel urma să vină prin Antiohie al 4 leacare a început să domnească din anul 175 î.Hr.

Antiohie era plin de mândrie și s-a autoproclamat “Epifanie” ceea ce înseamnă ales de Dumnezeu. Totuși mulți oameni din imperiul său îl vedeau ca un domnitor despotic. Antiohievroia ca toți din imperiul său să împărtășească aceleași valori și cultură la fel ca predecesorul său Alexandru cel Mare și astfel a impus ca toți din imperiu să se închine acelorași zei. Astfel a dus o campanie militară împotriva Israelului în 168 î.Hr. în care să-i zdrobească și să-i supună cu forța. Orice evreu care nu se închina zeilor eleni era omorât. El a declarat ilegal să te închini lui Yahve sau să ții sabatul. Circumciderea copiilor era ilegală iar mamele și copii erau omorâți dacă erau prinși practicând aceasta. Antiohie a ars multe suluri ale scripturilor cu toate că multealtele au fost păzite și ascunse în pustie. La 6 ani de la instalarea în putere a pornit împotriva Ierusalimului, a vandalizat Templul, a pus o imagine a zeului grec Zeus și a sacrificat porci pealtarul templului. Aceasta a stârnit o furtună în Israel și a stabilit un precedent în întreaga istoriea omenirii. Nimeni până atunci în antichitate nu a murit pentru închinarea la proprii zei. Doar evreii și-au dat viața crezând că religia lor era vrednică de păzit chiar și cu prețul vieții. Evreiiaveau singura religie monoteistă (închinarea unui singur dumnezeu, nu mai mulți). Dar acest război nu a fost doar împotriva grecilor. A fost de asemenea un război civil, deoarece mulți evrei care au rămas loiali iudaismului au luptat împotriva altor evrei al căror stil de viață și credință era deja influențat de greci.

Imediat după aceea, soldații greci au cucerit un alt oraș la doar 12km de Ierusalim. Eiau cerut ca evreii de acolo, în special liderul lor principal Matias, să sacrifice un porc pe altar în numele zeilor. Acesta a refuzat dar alt evreu a spus că el va face acest lucru. Matias l-a omorâtpe acest evreu cât și pe reprezentantul lui Antiohie.

Mulți au început să se alăture aceste mișcări de împotrivire. Matias și cei 5 copii ai săi au fugit în pustie și au organizat o mică armată de împotrivire dar bine organizată și puternică. Aceasta era condusă de fiul său Iuda Macabeul. Evreii erau înarmați doar cu arcuri, sulițe și pietre dar grecii erau bine antrenați. Ei aveau echipamente și chiar elefanți care erau folosiți catancurile în lumea antică. Iuda Macabeul și armata sa erau inferiori dar determinarea lor i-asusținut în bătălie.

În 164 î.Hr. la 3 ani după ce Ierusalimul a fost cucerit, evreii au fost în stare să-l recucerească. Dar ei au intrat în oraș și au văzut Templul total devastat. Acesta fusese transformat într-un templu păgân unde erau sacrificați porci iar tot aurul din templu fusese topit. Primul lucru pe care evreii l-au făcut când au intrat în Ierusalim au fost să curețe templul. Au găsit doar o singură sticluță de ulei pentru aprinderea menorei-sfeșnicului pentru o zi dar aceastaa stat în mod miraculos aprinsă 8 zile. Recucerirea Templului și miracolul cu uleiul este ceea ce de atunci încolo evreii sărbătoresc de Hanuka, 8 zile care înseamnă Sărbătoarea Dedicării. Cărțile 1 și 2 Macabei detaliează aceste revolte a recucerii Ierusalimului. Toate acestea au durat aproximativ 25 de ani de lupte continue și mulți morți de ambele părți s-a produs până s-a încheiat un tratat de pace.

Matias, liderul care a refuzat să sacrifice porci pe altar, era preot în Israel iar unul dinfii lui care l-a ajutat în lupte, Simeon, era mare preot dar și-a luat și titlul de prinț sau lider care să difere totuși de numele de împărat care trebuia să vină din linia lui David. Ei erau din linia aronică și nu puteau fi împărat în Israel. Din nefericire urmașii lui Simeon nu au păstrat această distincție și au format dinastia Hasmoneică. Aceștia erau lacomi de putere. După ce Simeon a murit, fiul său, Ioan Hircanus a făcut ceva complet anti-evreiesc. În dorința sa de a extinde granițele Israelului și de a întări țara el a forțat ca oamenii ce i-a cucerit să fie convertiți forțat la iudaism. Asta este ceva ce evreii nu făcuseră niciodată. Una din familiile care au fostconvertite din Idumeea, cu timpul a devenit foarte importantă. Un descendent din aceastăfamilie pe nume Irod ( despre care am văzut în studiile trecute) urma mai târziu să fie propusde romani ca împărat al evreilor. Un război civil a izbucnit între diferitele fracțiuni ale dinastiei evreilor și de aceea romanii au fost chemați să medieze aceste lupte. Odată ce romanii câștigau mai multă putere în acel timp, au fost bucuroși să ocupe și Israelul și să controleze acea zonă. Astfel în anul 63 î.Hr. după revoltele macabeice și cei aproape 100 de ani ai dinastiei Hasmoneice peste Israel, generalul roman Pompei și armata sa au cucerit Ierusalimul. Pompei și soldații săi au intrat în Templu și l-au vandalizat din nou. Din această vreme, Israelul a fost sub cucerire și administrație romană iar acesta era contextul Israelului din vremea când Ioan și Isus au venit.

Ce legătură au toate aceste informații din istoria Israelului cu Ioan Botezătorul? Trebuie să ne aducem aminte că Israel nu auzise nicio voce a vreunui profet timp de 400 de ani. Deatunci fuseseră multe lupte sângeroase, Templul fusese vandalizat, nu era niciun împărat din linia lui David și se părea că Dumnezeu își uitase poporul său. Trebuie să ne gândim cât de diferită era situația din vremea de atunci în comparație cu perioada lui David și a lui Solomon. Trecuseră 1.000 de ani de atunci. Dacă eram un evreu în perioada lui Ioan Botezătorul neputeam gândi la zilele glorioase de demult, la revoltele macabeilor, la dinastia Hasmoneilor șicât de mult s-a deteriorat contextul lor față de gloria inițială pe care au avut-o. Chiar și după cei-au învins pe greci dar au eșuat să se susțină prin propria guvernare, romanii au venit și și-au impus propriile legi și administrare peste ei. Ne putem imagina oamenii întrebându-se cu sinceritate: Unde este Dumnezeu în toate acestea? Ce mai rămâne din legământul cu Avraam, Isaac și Iacov? Ce mai putem spune despre exodul din Egipt, muntele Sinai și darea legii? Ceputem spune despre promisiunile lui David, că un urmaș al său va domni pentru totdeauna din Ierusalim și promisiunea că Israel va fi cap și nu coadă? Ce putem spune despre promisiunile profeților de restaurare a Templului și a Ierusalimului? Părea că revolta macabeilor începuse săfie startul acestora dar acum că Roma era chiar mai puternică ca grecii totul părea fără nădejde.

Ajungem în anul 26 d.Hr. și un om pe nume Ioan merge în pustie. El adună o mulțime de oameni împreună cu el la fel cum Iuda Macabeul a făcut în trecut. Ioan vorbea ca profețiidin vechime, era îmbrăcat la fel. Astfel cu tot contextul istoric avut în vedere cine credeți că oamenii din Israel credeau că este Ioan? Care era mesajul pe care el îl proclama? Era elHristosul? Era profetul Ilie?

Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!” Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-autrimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustiu:

„Neteziţi calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.” Trimişii erau din partea fariseilor. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?” Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. El este Acela care vine după mine – şi care este înaintea mea – eu nusunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.” Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. Ioan121-28

Ioan se identifică pe sine însuși cu vocea din Isaia 40 strigând: Dumnezeu vine! Dumnezeu vine! Dumnezeu vine! Fiți pregătiți! Iar el îi boteza ca un ritual al pocăinței. Ziua Domnului era aproape în Israel iar poporul părea că nu este pregătit. Acest lucru este foarte important în lumina la tot ceea ce ne-am uitat până acum. În următoarele studii vom începe să analizăm mesajul lui Ioan.