Episodul 31- Isus la 12 ani
Evangheliile ne dau doar o privire asupra anilor vieții lui Isus între nașterea sa și începutul slujirii Sale, iar semnificația ei este importantă. Când Isus avea doisprezece ani, El a călătorit la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui împreună cu familia Sa. Acest episod analizează vizita Sa și începe să pună un cadru asupra percepției Propiei Persoane.
Transcriere
Isus la 12 ani
În studiu trecut ne-am uitat la copilăria lui Isus și cum au fost primii lui ani când era copil. Astăzi ne vom uita la singurul eveniment din evanghelii despre copilăria lui până să intre în lucrarea publică.
Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilui. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. Luca 2:41-45
Suntem în perioada când Isus avea 12 ani. Între versetul 40 și 41 sunt 12 ani diferență. Cel despre care vorbim este Dumnezeu întrupat…Creatorul și susținătorul tuturor lucrurilor. Cum a putut să trăiască într-un orășel mic și nimeni să nu știe nimic despre el? În aceeași temă este și versetul din Ioan1:10 unul din cele mai scandaloase din întreaga Biblie.
El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
Cum am putut să ratăm Cuvântul, pe Dumnezeu Însuși venind în lume? Lucrul acesta acuză întreaga umanitate de orbire și păcat. Noi nu am recunoscut pe Cel ce ne-a creat atunci când a venit în mijlocul nostru. În acest eveniment Isus are 12 ani și merge la Sărbătoarea Paștelui în Ierusalim cu părinții săi. El a creat toate lucrurile totuși nimeni nu-i cunoștea identitatea.
În Deut.16 ni se spune că Paștele era una din sărbători la care toți bărbații evrei trebuiau să se prezinte în Ierusalim. Ei mai sărbătoreau Cincizecimea și sărbătoarea Corturilor. Paștele comemora ieșirea din Egipt când Dumnezeu a eliberat poporul evreu cu mână tare și braț puternic când îngerul Domnului a trecut peste primul născut din Israel. Când îngerul a trecut și a văzut sângele mielului de Paște stropit pe ușiorii ușilor caselor evreilor, îngerul a trecut pe deasupra iar viețile primilor născuți au fost cruțate.
Deci aceasta este sărbătoarea la care îl vedem pe Isus prezent în Ierusalim. Aceasta era prima lui vizită cu familia lui care ținea cu credincioșie toate poruncile. Lui Isus i se cerea acum prin lege să vină la sărbătoare pentru că împlinise vârsta de 12ani. Ce zi memorabilă urma să fie nu doar pentru Isus ci pentru orice copil evreu care venea pentru prima dată. Gândiți-vă la toate lucrurile ce se petreceau acolo… sărbătorirea ieșirii din Egipt, toate povestirile care erau știute foarte bine, mulțimile de oameni care cântau și se bucurau, ritualurile și aducerea aminte a poporului de Dumnezeul lor Yehova. Mai apoi este Templul- măreața și grandioasă clădire arhitecturală, aurul, preoții, frica asociată cu locul sfânt, sângele jertfelor…Aceasta urma să fie o experiență copleșitoare pentru un băiețel de 12 ani și cu atât mai mult pentru cineva care venea dintr-un orășel mic ca Nazaret. Ce a simțit Isus în dimineața când au început călătoria spre Ierusalim? Ce era în inima lui pe măsură ce se apropia? Care erau sentimentele din adâncul ființei lui atunci când ochii lui au văzut toate lucrurile din Ierusalim și Templul? Evangheliile păstrează tăcerea la aceste întrebări și nu ne rămâne decât doar să ne minunăm și să așteptăm ziua când îl putem întreba pe Isus în persoană.
Luca ne spune că după ce sărbătoarea s-a terminat Isus a mai rămas în Ierusalim. Putem să ne întrebăm: Cum a putut Isus să rămână fără ca părinții săi să observe? Evreii călătoreau la sărbători în grupuri mari iar mai apoi se strângeau împreună ca familie. Din pricina faptului că Maria și Iosif călătoreau și cu alți pelerini ei s-au gândit probabil că Isus este cu alți copii. Dar seara când toate familiile se adunau împreună Isus nu era de găsit. Luca ne spune că familia a mers cale de o zi ceea ce înseamnă 35-40 de km. Deci ei au trebuit să se întoarcă și să-l găsească. La ce se gândeau Iosif și Maria când se întorceau înapoi? A fost cineva care să-l ia la el timp de 3 zile? A avut ce să mănânce? Unde și-a petrecut timpul și cu cine a vorbit în tot acest timp? Din nou scripturile păstrează tăcerea.
După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui. Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” Dar ei n-au înţeles spusele Lui. Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei. Luca2:46-51
Câteva zile mai târziu, înapoi în Ierusalim îl vedem pe Isus stând în Templu ascultând pe învățători și punându-le întrebări. Ce puteau să vorbească? Trebuie să ne aducem aminte că Isus era fără de păcat și era Dumnezeu întrupat. Ce însemna ca un copil fără de păcat să stea în mijlocul unui grup de oameni maturi care îl învățau legea pe care El Însuși a scris-o? Aceasta ne duce la următoarea întrebare: Cât de mult era Isus conștient de cine era el de fapt? Știa el deja cine era chiar de la această vârstă de 12 ani? Acesta este un lucru la care scripturile nu ne dau răspuns lăsându-ne in nou să medităm la toate aceste lucruri.
Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” 1Tim.3:16
Pavel ne dă o mărturie clară a divinității lui Isus iar mai apoi aplică acest adevăr vieții lui Isus. Totuși este un alt lucru să ne uităm doar în evanghelii, unde Isus își descoperă propria înțelegere a divinității sale. Cu alte cuvinte Isus a știut în totalitate cine era. Ceea ce pentru noi azi este neclar și în ceață pentru Isus era foarte clar. Toate problemele care apar în mintea noastră când ne gândim la umanitatea și divinitatea lui Isus nu erau neclarități pentru Isus. Prima afirmație de acest gen este chiar în acest pasaj când l-au găsit la Templu:
„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?
Acestea sunt primele cuvinte ale lui Isus pe care evangheliile le prezintă. Cuvintele lui sunt asemănătoare cu cele pe care le va spune mai târziu în lucrarea publică în evanghelia după Ioan. Isus le spunea părinților săi că Templul era casa Tatălui său. Templul, pentru orice evreu era casa lui Dumnezeu iar aici Luca ne dă un exemplul din multe altele cum Dumnezeu este Tatăl lui Isus. Acest limbaj Tată/fiu își are rădăcinile în VT în pasaje precum Ex.4:22, Is.63:16, Ier.3:4 și reprezintă relația de legământ a lui Dumnezeu cu poporul său Israel. Iosif și Maria nu au înțeles spusele lui Isus. Ei au rămas înmărmuriți iar acesta era doar începutul neînțelegerii care urma să-i confrunte toată viața cu privire la Isus.
