Episodul 26 – Ana
Când Iosif și Maria au venit la Templu când Isus avea 40 de zile, Luca ne spune despre o altă persoană care îi întâlnește pe aceștia. Numele ei era Ana. Ea era de asemenea o femeie neprihănită și aștepta răscumpărarea Ierusalimului așa cum scripturile prevesteau. Ana era nelipsită de la servicile publice de la Templu și ne este prezentată ca o imagine a rămășiței credincioase a Israelului care aștepta împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru întreaga națiune.
Transcriere
Ana
În ultimele două episoade am vorbit despre Simeon la Templu în întâlnirea cu Iosif, Maria și Isus. Cum am văzut, Iosif și Maria l-au adus pe pruncul Isus să-l dedice la Templu și să aducă o jertfă. Isus e cu puțin mai mare de o lună de zile când Simeon declară că el va fi ca o sabie divizând și expunând ceea ce era cu adevărat în inima oamenilor față de Dumnezeu.Aceasta este una din cele mai mari teme din evanghelii pe care o vom vedea din nou și din nou. Gândiți-vă cât de șocant a fost acest lucru pentru Maria și Iosif pe lângă ce a experimentat în trecut (precum sarcina miraculoasă a Elisabetei, vizita îngerului, visul lui Iosif, păstorii dinBetleem) iar acum Simeon. Trebuie să înțelegem că aceasta este modalitatea în care Dumnezeu lucrează.
“Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude peDumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuireaIerusalimului.” Luca 2:36-38
În aceeași zi și eveniment cu apariția lui Simeon, Luca continuă și ne vorbește de o altă persoană, o văduvă pe nume Ana. Ea este în templu când vede pe Iosif și Maria cu pruncul Isusși probabil îl vede și pe Simeon și aude cuvintele rostite de acesta despre Isus.
Ana este descrisă ca prorociță. În Fapte vedem că și fetele lui Filip erau prorocițe (2:19).În 1Cor.11 Pavel vorbește despre femei care prorocesc. În VT o vedem pe Miriam Exod15:20,Debora Jud.4:4, Hulda 2Împ.22:14, soția lui Isaia 8:3 etc. Când ne gândim la Ana ca prorociță nu trebuie să ne gândim la ea ca și cum ar fi o prevestitoare a viitorului. Luca nu vrea să sublinieze darul și caracteristicile profetului ci doar să ne transmită că Ana a avut înțelegere despre cine este copilașul pe care Simeon îl ține în brațe.
Ana înseamnă „har” iar ea este fata lui Fanuel care este transliterație a numelui evreiesc „Peniel” din Geneza 32 în care Iacov s-a luptat cu îngerul și a biruit. De asemenea Luca ne spune că ea este din seminția lui Așer (fericit). Așer era un trib relativ mic și neînsemnat dinnordul Israelului. Putem să ne punem întrebarea ce importanță au toate aceste informații pe careLuca ni le transmite. Nu putem știi sigur dar poate are legătură cu ceea ce fiecare nume vrea să transmită ..”har”…”fața lui Dumnezeu”…”fericire”.
Ana era foarte bătrână. Ea a fost măritată și a trăit 7 ani cu soțul ei iar acum era în vârstă de 84 de ani. Toată viața ei a slujit la Templu. Templu era centrul vieții religioase în cadrul Israelului și un loc de aducere aminte la ceea ce Domnul i-a chemat să fie. Dat fiind că Ana slujea continuu la Templu asta înseamnă că ea avea mereu în minte nădejdea Israelului. Aceasta se potrivește cu ceea ce Simeon aștepta de asemenea să vadă mângâierea Israelului. Luca nu ne spune aici că Ana se închina 24/7 la Templu ca și cum ea locuia acolo. Femeile nu aveau voie să stea în Templu pe timp de noapte iar Templul era închis noaptea. Probabil Luca foloseșteaici o hiperbolă subliniind faptul că Ana frecventa toate sărbătorile publice și că era devotatăîntru totul doar lui Dumnezeu. Ea este prezentată de Luca ca slujind lui Dumnezeu cu post șirugăciune iar ceea ce Luca vrea să ne transmită e că Ana era prezentă la Templu la rugăciunile de dimineață și seară de. În mod contrar părerilor moderne Ana nu este prezentată ca un mijlocitor care prin postul și rugăciunea ei schimbă atmosfera spirituală de peste Ierusalim saucă și-ar fi câștigat ceva merite prin aceasta înaintea lui Dumnezeu. Prin postul ei ea își exprima smerirea și tânjirea după Dumnezeu. Acestea sunt scopurile postului în scripturi. Ea tânjea în special după restaurarea Ierusalimului și pentru venirea lui Mesia și împărăției lui. Aceasta este asemănător cu ceea ce Daniel face în Dan.10. El era de asemenea devotat și credincios. El
continua să se roage de trei ori pe zi, chiar și în exilul babilonian ca Dumnezeu să restaureze Ierusalimul chiar și când ar fi părut că nu mai e nicio nădejde. Daniel se smerea înaintea luiDumnezeu prin post în timp ce se ruga pentru restaurarea Israelului. Același lucru prezintă și evanghelia după Luca cu privire la Ana.
Ana, această femeie neprihănită a fost în locul potrivit la momentul potrivit. Poate eraîn curtea femeilor când a văzut-o pe Maria și Iosif că veneau la Templu. Probabil l-a văzut peSimeon luându-l în brațe pe Isus și rostind cuvintele în dreptul lui. De asemenea ea aveaconvingerea că Isus este într-adevăr Mesia. El urma să fie mângâierea lui Israel și să restaureze națiunea lui Israel. Ce continuă să facă Ana? Ea îi dă slavă lui Dumnezeu și începe să vorbească despre Isus cu toți ce așteptau salvarea Israelului. Această temă a restaurării și salvării Israelului își are contextul în cartea Isaia. Atât Simeon cât și Ana împărtășesc aceeași nădejde iar Luca îi prezintă pe cei doi martori în evanghelia sa ca o imagine a rămășiței credincioase a lui Israel.
