Episodul 22 – Păstorii partea 2
Păstorilor disprețiuiți li s-a adus o „veste bună” aceea că un copilaș care era „Hristos Domnul” s-a născut în Betleem. Înainte ca aceștia să-și vină în fire, Luca 2 ne spune că o mulțime de „oaste cerească” le-a apărut pe ceruri în câmpia Betleemului. Totuși, ce fel de îngeri erau aceștia? Era un cor îngeresc?…Răspunsul pe care scripturile ni-l aduc poate fi surprinzător pentru mulți dintre noi. În acest episod vom explora acest eveniment mai în detaliu.
Transcriere
Păstorii partea a 2 a
În studiul trecut, am văzut cum în câmpia Betleemului erau păstorii cu turmele lor. Un înger a aparut la aceștia cu o veste bună că în cetatea lui David (Betleem), un Mântuitor s-anăscut care este Hristos Domnul.
Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care esteHristos, Domnul. Luca 2:10
Am dezvoltat data trecută înțelesul acestor cuvinte semnificative. Apoi îngerul continuă:
Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcatîntr-o iesle.” v.12
Îngerul proclamă că semnul acestei remarcabile profeții este un copilaș înfășat înscutece. Cu alte cuvinte îngerul spune: uite așa o să cunoști că e adevărat când vei vedea copilașul despre care ți-am vorbit. Gândiți-vă cât de ciudat părea acest lucru pentru ei. Acesta urma să fie viitorul împărat al Israelului care își va supune toți vrăjmașii și totodatăcopilașul este Dumnezeu întrupat iar îngerul spune că vor vedea doar acest semn al unui copilaș stând într-o iesle. Suntem așa de familiarizați cu această narațiune astfel încât ceea ces-a petrecut aici nu ne mai atinge deloc. Ce ne spune acest lucru despre Isus și cum este El? Umilința lui Dumnezeu ne taie răsuflarea.
Haideți să vedem și păstorii care erau niște oameni disprețuiți de societate. Ei au fost primii care au auzit vestea bună a lui Hristos Domnul că s-a născut. Gândiți-vă la aceasta! Dintre cei mai importanți oameni din acea vreme din Ierusalim, de la Irod, la autoritățile religioase evreiești, Dumnezeu a ales câțiva păstori să audă aceste cuvinte pentru prima dată. Vom reveni la acest lucru imediat. Înainte ca ei să meargă la Betleem să vadă bebelușul care este împăratul lui Israel și Dumnezeul lui Israel ceva fără precedent s-a întâmplat:
Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” v.13
Sub inspirația Duhului Sfânt, Luca ne spune că o mulțime de oaste cerească a apărut cu îngerul. Sunt multe lucruri de spus aici. De obicei când cineva are o întâlnire angelică în scripturi de obicei vede un singur înger. Dar aici păstorii au văzut o mulțime de îngeri. Un caz asemănător poate fi în 2 Împ.6:17 cu Elisei care se roagă pentru slujitorul său să vadă caii și carele de foc din jurul lui.
Al doilea lucru e că de obicei mulțimea îngerească se află în ceruri (Apoc.4&5,Dan.7) dar aici păstorii văd îngerii pe pământ. Ei sunt chiar în valea de lângă Betleem. Lucrulacesta e înfiorător.
Al treilea lucru unic este slujba acestor îngeri. Nu mai regăsim acest lucru nicăieri înscripturi. De fiecare dată când vedem un înger în Biblie el vine cu un mesaj sau sunt
însărcinați să omoare oameni- (ex. îngerul Domnului 185.000 de asirieni în 2Împ.19). Dar cefac îngerii în această scenă? Ei nu omoară sau eliberează vreun mesaj ci se închină luiDumnezeu (nu neapărat cântând) spunând: Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte!
Mai trebuie să adresăm o altă întrebare – ce înseamnă o mulțime de oaste cerească ?
În termeni moderni cuvântul oaste este folosit pentru a descrie în primul rând unnumăr mare de oameni în primul rând. Cuvântul în greacă „stratia” reprezintă o armată saucompanie de soldați. Cu alte cuvinte nu ar trebui să ne uităm la acești îngeri ca la un cor care cântă dulce un colind. Ar trebui să vedem sobrietatea unei armate în context militar.
Deci dacă păstorii au văzut această oaste cerească pe cer de ce ar zice aceasta „pacepe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”? Trebuie să ne aducem aminte că într-o iesle înBetleem, mult așteptatul împărat al Israelului, care îi va elibera de vrăjmașii lor, acum stăteaînfășat în scutece. Iar cel ce stă acolo e mai mult decât Mesia, El este Dumnezeu în persoană care a venit la poporul său. Astfel oastea cerească vede mai mult decât un copilaș într-o iesle ei privesc propriul comandant așa cum e văzut în vechiul testament.
În loc ca oastea armată să vină pentru ziua cea mare și groaznică a Domnului așa cum profeții anunțau în pasaje ca Isaia13:9, Ier.46:10, Ioel2:1-11, această oaste anunță pace! Nu era încă vremea pentru judecata finală. În aceste cuvinte „pace între oamenii plăcuți lui”oastea cerească îl laudă pe Dumnezeu și vestesc un timp de amnistie-milă pentru întreaga omenire. Aceasta se potrivește cu întreaga narațiune și dă și mai mult sens umilinței șismereniei lui Dumnezeu prin faptul că El s-a întrupat și va demonstra acest lucru prin moartea lui la cruce.
După aproape 30 de ani, Ioan Botezătorul va apărea în pustia Iudeii proclamând un mesaj urgent al pocăinței pentru iertarea păcatelor. Dumnezeu își vizita poporul său Israel și era deschisă pentru ei o ușă de oportunitate pentru pocăință. El le dădea timp spunându-le căziua Domnului e aproape și că ei nu sunt gata dar că era o ușă deschisă pentru pocăință.
“După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle. După ceL-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de celece le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şivăzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.” Luca 2:15-20
Nu știm cum au ajuns păstorii la Isus, dar cu un orășel plin de oameni veniți pentru recensământ și cu nașterea lui Isus într-o iesle probabil au trebuit să caute și să cerceteze cevavreme până să găsească bebelușul. Ei i-au găsit pe Iosif și Maria și pe Isus în iesle. Nu avem nicio înregistrare scrisă a întrevederii dintre păstori și Iosif și Maria.
Ce au spus păstorii?
Cum s-au introdus pe ei înșiși?
Cum au povestit evenimentul angelic ce abia se petrecuse?
Cum a fost ca păstorii cu mâinile lor bătătorite și grele să-l țină pe micuțul Isus în brațe?
Pasajul ne spune că Maria păstra cuvintele acestea în inima ei și se gândea la ele. Cum a fost pentru ea să și le aducă aminte când Isus avea 2, 5, 10 sau 30 de ani?
În concluzie trebuie să ne întrebăm de ce a ales Dumnezeu ca nașterea lui Isus să se petreacă așa? Ce ne spune acest lucru despre cum este Dumnezeu alegând păstorii să fie primii martori ai nașterii fiului său?
De multe ori suntem vinovați de gânduri despre căile lui Dumnezeu care nu sunt nici pe departe așa cum El se descoperă în scripturi. Suntem prinși de multe ori de importanța, puterea și popularitatea oamenilor și credem că Dumnezeu este la fel. Dar în acest evenimentDumnezeu vrea să ne transmită că El nu este ca noi. El putea să trimită foarte ușor îngeri la Cezar sau la Irod sau marele preot așa cum nouă ne place să ne arătăm oamenilor importanți ai societății. Dar totuși Dumnezeu nu a procedat așa. El a venit la cei umili. Haideți să lăsăm teologia evangheliilor să ne influențeze gândirea noastră despre cum este Dumnezeu. Chiar și astăzi noi încă mai credem că dacă Dumnezeu s-ar arăta unui om important ar începe trezirea.Dar nu așa procedează Dumnezeu. Evangheliile ne prezintă exact opusul și asta trebuie să ne influențeze înțelegerea noastră despre cum este Dumnezeu.
