Episodul 21 – Păstorii
Dumnezeu ar fi putut să anunțe nașterea lui Isus unei clase de elită din Ierusalim dar a făcut-o de cunoscut unor oameni disprețuiți din societatea evreiască. Primii care au auzit de nașterea lui „Hristos Domnul” din Betleem au fost niște păstori. În acest episod vom discuta aspectele politice și militare are afirmației „Hristos Domnul” pe care o vom conecta cu narațiunea de ansamblu a evangheliilor.
Transcriere
Păstorii
În ultimele trei episoade ne-am uitat la nașterea lui Isus iar astăzi vom continua să ne uităm la evenimentele următoare, probabil doar la câteva ore după ce s-a născut Isus. O scurtărecapitulare: Maria îl naște pe Isus fără ajutorul vreunei moașe, nu știm sigur dacă a fost noaptea dar ceea ce e clar e că Dumnezeu a ales ca Isus să se nască în condiții fără confortulpe care noi l-am considera necesar astăzi. După naștere, Maria probabil se odihnea iar Isus dormea în ieslea în care a fost născut. Putem să ne imaginăm emoțiile pe care Iosif și Maria le-au avut în inima lor?…Poate cei doi aveau ceva dezamăgire dar împreună cu bucurie, eliberare și uimire datorită celui ce urma să fie viitorul împărat al lui Israel, Dumnezeu întrupat, Creatorul tuturor lucrurilor.
Astăzi vom vedea că lucrurile încep să devină din nou neobișnuite. Nașterea lui Isus în Betleem a fost obscură pentru că nimeni nu știa de acest lucru, totuși Dumnezeu urma să facă acest lucru din ce în ce mai cunoscut. Astfel avem din nou o apariție angelică pe câmpiaBetleemului la niște păstori.
În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:„Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Luca 2:8- 11
Haideți să vedem pentru o clipă statutul păstorilor. În societatea modernă nu prea suntem obișnuiți cu aceasta dar în secolul întâi, în Israel, păstorii erau printre cei mai disprețuiți oameni din societate. Munca lor îi făcea să nu poată participa la sărbători și să poată fi implicați în viața religioasă a poporului. Ei erau în mod practic niște proscriși ai societății. Ei se aflau atunci pe câmpia Betleemului, nu departe de Ierusalim. Pasajul ne spunecă era noapte când îngerul a apărut înaintea păstorilor iar primul lucru pe care îl spune este“Nu vă temeți!” Apoi continuă și le spune că le aduce o „veste bună” care va fi o „mare bucurie” pentru „tot poporul”.
Cuvântul veste bună este o referință din VechiulTestament din Isaia 40:9:
Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!”
În studiu 4 și 15 am vorbit despre Isaia 40 și profeția lui Zaharia care îi atribuie aceasta lui Ioan. Zaharia ne spune că Ioan va merge înaintea Domnului să-i pregătească căile. Vom vedea acest lucru mai detaliat când ne vom uita la lucrarea lui Ioan Botezătorul darlucrul principal pe care vrem să-l vedem aici este să legăm viața lui Isus de scripturile vechitestamentale. În Isaia vestea bună pe care o anunță solul este: „Iată Dumnezeul vostru”!
În Luca vestea bună însemnă: “astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut unMântuitor, care este Hristos, Domnul. „. Această declarație a îngerilor e foarte încărcată de semnificație și importanță și cred că păstorii nu au înțeles întreaga importanță a ei. Dar pentru cititorii evangheliei după Luca și Fapte ar trebui să fie clar că lui Isus i se va atribui statutulde Domn și Hristos (Mesia). Ambele cuvinte au un scop precis și nu sunt sinonime. Înainte de a detalia despre acestea e bine să ne aducem aminte din episodul 14 despre cântarea Marieicare profețește că Dumnezeu este Mântuitorul ei. În episodul 15 Zaharia profețește că Dumnezeu va ridica un corn de mântuire pentru Israel ca să-i izbăvească de vrăjmașii lor. Vreau să vedem că acest concept de “Mântuitor-Salvator” este încărcat de semnificație militară și politică. Are de a face mult cu poporul Israel și are un înțeles definit concret în termeni pământești (fizici). În timp ce termenul Mântuitor are de-a face cu păcatele noastre, pentru ca Isus să fie Mântuitorul lui Israel și al întregii lumi însemnă cu mult mai mult decât ca El să moară pe cruce pentru iertarea păcatelor noastre. Dacă observăm bine nu se vorbeștenimic despre cruce în Luca capitoul 1 si 2 când se amintește de conceptul Mântuitor.
Aici trebuie să cunoaștem contextul în care se afla Israel. Imperiul roman era cel cedeținea autoritatea peste Israel, nu exista niciun rege pe scaunul de domnie a lui David în Ierusalim așa cum în 2Sam.7 se promite și se părea că nu e nicio nădejde pentru poporulevreu.
Asta ne ajută să înțelegem semnificația primului cuvânt pe care îngerii îl folosesc – Hristos (mesia). Mesia era un cuvânt specific de natură politică deoarece era aplicat împăratului lui Israel. Cuvântul „Hristos” este folosit din limba greacă care este echivalent cu cuvântul evreiesc Mesia care înseamnă „uns”. Acest cuvânt uns era folosit să reprezinte persoana care stătea pe tronul de conducere a lui Israel. Să fi unsul/mesia sau hristos însemna să deții un oficiu/funcție la fel cum ar fi azi președinte sau prim-ministru la noi. Asta ar putea fi o idee nouă până acum dar să dai nume tronului de conducere era foarte obișnuit înacea vreme în cultura orientului mijlociu. Astfel egiptenii aveau numele de faraon pentrufuncția de conducere a țării. Când cel ce deținea această funcție murea venea altul în locul lui să ocupe funcția de faraon-conducător al țării. Același lucru este și cu mesia/unsul/hristos. Mesia era aplicat la împărații lui Israel. Saul a fost primul împărat, apoi David, Solomon etc. Ieremia mulți ani mai târziu îi atribuie aceasta împăratului Iosia. Vedem aceasta în tot Vechiul Testament. Noi spunem împăratul David sau împăratul Solomon dar în esență, biblia îl numește Mesia David sau Mesia Solomon etc. Chiar dacă astăzi ni se pare foarte ciudatacest lucru în cultura modernă aceasta se datorează că avem unele idei preconcepute a ceea ceacest termen mesia sau hristos reprezintă. Faptul că noi am pierdut înțelesul acestui cuvânt șii-am atribuit o oarecare înțelegere ca fiind doar al doilea nume a lui Isus asta nu schimbă înțelesul lui scriptural.
Trebuie să înțelegem contextul de atunci. Israel era sub asuprirea romană așteptând ca un împărat din linia lui David să vină și să-i elibereze și să domnească din Ierusalim pentrutotdeauna. Astfel, când păstorii au auzit cuvintele îngerului despre mesia ei s-au gândit la unîmpărat al Israelului care s-a născut în cetatea lui David care urma să-i elibereze. Astfel sevăd mai clar implicațiile politice și legătura dintre ceea ce Maria și Zaharia au prorocit. Pemăsură ce vom înainta prin evanghelii vom vedea că această declarație a îngerilor despre Isus
că El va fi mesia și salvatorul Israelului nu va fi modificată sau reinterpretată. Singurul lucru pe care oamenii urmau să-l înțeleagă era că adevăratul Mesia, Hristosul, împăratul promis al lui Israel va trebui să sufere înainte ca să domnească din Ierusalim.
Ultimul cuvânt pe care îngerul l-a spus păstorilor a fost „Domnul”. Cu toate că păstorii nu au înțeles pe deplin implicația acestui cuvânt aplicat lui Isus, cuvântul este folosit pentru a afirma divinitatea lui. Să ne aducem aminte că vestea bună din Isaia prevesteavenirea Domnului. Lucrul acesta nu a fost clar tuturor până la înălțarea lui Isus dar este important să vedem chiar de la început că îngerul afirmă că acel copil din iesle este de fapt adevăratul Dumnezeu al lui Israel.
Deci care a fost vestea bună pe care păstorii au auzit-o? Un copil s-a născut înBetleem care urma să fie împăratul lui Israel și care este Dumnezeul lui Israel iar numele Lui așa cum noi îl știm este Isus din Nazaret.
