Episodul 20 – Nașterea lui Isus partea 3
Ce ne transmite bebelușul neajutorat din iesle despre cum este Dumnezeu? În istorisirea nașterii lui Isus, așa cum o vedem în Matei și Luca, ni se dau câteva detalii despre smerenia și umilința Lui. De la circumstanțele pe care le-am văzut înainte de naștere până la momentul Întrupării, Dumnezeu își declară dragostea și dorința Sa ca umanitatea să fie cu El și să-i vadă gloria.
Transcriere
Nașterea lui Isus partea a 3-a
În ultimele doua episoade ne-am uitat la nașterea lui Isus din punct de vedere al detaliilor dar și devoțional vorbind despre frica de Domnul și cum avem nevoie de o perspectivă biblică despre ceea ce s-a petrecut la nașterea lui Isus. Astăzi s-a ajuns la operspectivă despre Dumnezeu care îl face prietenul nostru care este în ceruri și vrea să ne dea o viață pozitivă în prezent în loc să îl vedem ca si creator și susținător al tuturor lucrurilor înaintea căruia să tremurăm și să stăm în venerație. De atâta timp omenirea a băut dintr-unizvor al importanței de sine, zidit pe o filozofie umanistă, că am ajuns independenți de existența lui Dumnezeu.
Data trecută ne-am uitat în câteva pasaje din Vechiul Testament. Am văzut Exod 19, la Sinai, unde Dumnezeu a cutremurat muntele, iar mai apoi pasajul din Isaia 6 unde Domnulstă întronat, templul se clatină din temelii iar Isaia este îngrozit de frica acestor lucruri. Amvăzut că în ambele pasaje Isus este cel pe care ar trebui să-l vedem în puterea și gloria Sa. Amvorbit apoi despre cum la întrupare Isus nu și-a părăsit atributele divinității sale. Totuși vedem cum Dumnezeu a ales această naștere în umilință chiar a celui care are toată puterea în ceruri și pe pământ. Pasajele din Vechiul Testament care ne vorbesc despre Isus și putereaLui ne ajută să înțelegem și să ne minunăm când îl vedem născându-se într-o iesle.
Ideea generală pe care vrem să o vedem este următoarea: Dumnezeu este Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor care locuiește în locurile înalte în lumină și glorie. Când omulinteracționează cu El în Vechiul Testament există întotdeauna o frică și teamă sfântă și o distanță între Dumnezeu și om. Aceste concepte sunt fundamentale în ceea ce descoperăVechiul Testament. Ceea ce vedem la nașterea lui Isus ar părea contrar acestor lucruri.Dumnezeu a venit în fire umană, în obscuritate și umilință într-o iesle iar omul s-a pututapropia de El și să-l țină în brațe.
Putem vedea mai clar contrastul acum? Putem să vorbim despre umilința luiDumnezeu prin întrupare dar modul prin care putem să o pricepem este dacă vedem cu adevărat cine a fost până la întrupare. O să folosim și un exemplu ca să înțelegem mai bine. Dacă aș zice că un om pe nume Ion lucrează la canalizare. Probabil te poți gândi până acum că ești norocos că nu lucrezi tu acolo. Dar dacă ți-aș spune că acest Ion a stat într-un palat înBucurești pe nume Cotroceni iar numele de familie este Iliescu? Asta ar schimba cu totul modul cum vedem acum lucrurile. Această comparație vrea să evidențieze puțin din ce s-a produs când Dumnezeu s-a întrupat în forma unui copil. Fără înțelegerea inițială a cine esteDumnezeu nu putem pricepe ce s-a întâmplat la întruparea lui Isus. Probabil vom avea doarun pic de milă că acest copilaș s-a născut în circumstanțe grele. Dar pentru că înțelegem acum cine este acesta ne vom minuna și uimi și mai mult despre această alegere a lui Dumnezeucare pare de necrezut.
Să ne gândim din nou – Cel ce a coborât la Sinai în foc și fum acum stă în ieslea animalelor. În loc să fie îmbrăcat cu o lumină de neapropiat, El este înfășat în cârpe.
Aceeași voce din Geneza 1 care a creat toate lucrurile, strigă acum după ajutor în forma unui bebeluș într-o iesle ca o peșteră.
Același căruia i se acordă închinare de la mii și mii de de îngeri acum aude doar ovoce de la o tânără mamă probabil extenuată după naștere. Cel căruia i se acordă închinare de la început nu primește atenție deloc în acest act al nașterii.
În timp ce Cezarul stătea pe scaunul de domnie la Roma iar Irod în palatul său înIerusalim, la doar câțiva kilometrii, într-o peșteră distanță, o tânără fecioară abia ce dăduse naștere celui care cu adevărat era împăratul lui Israel și care urma să conducă toate națiunileiar tot acest eveniment s-a întâmplat fără fast, opulență.
Am vorbit deja de ce acest există acest contrast al alegerii lui Dumnezeu cum să se nască fiul Său. Aceasta accentuează umilința acestui eveniment față de anunțul abia făcut de Gabriel că cel ce se va naște va fi fiul lui Dumnezeu și va domni peste casa lui Israel veșnic.
Apostolul Pavel ne spune în 2Cor.8:9:
„Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-afăcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.”
Cum pot fi puse împreună cuvintele „Domnul Isus” și „sărac” în aceeași propoziție. De ce ar face Dumnezeu asta? De ce o așa umilință și obscuritate?
Dragostea este singurul răspuns posibil. Dumnezeu s-a uitat în dreptul nostru cu oinimă plină de compasiune și bunătate care l-a făcut să se dea pe sine însuși pentrurăscumpărarea omenirii.
Vom vorbi mai în detaliu despre aceste lucruri pe măsură ce vom înainta în evangheliidar pentru moment cred că trebuie punctat acest amănunt. Prima venire a lui Isus nu a fost întâmplătoare. El a venit într-un context ce deja începuse cu mii de ani înainte. Pavel nespune că la împlinirea vremurilor Hristos a venit. El nu a fost american sau român ci a alesIsraelul secolului întâi. Sunt multe detalii legate de poporul evreu, promisiunile și legămintelelui Dumnezeu în istoria de salvare. Este important să vedem venirea lui Isus în acest context mai amplu.
Vom încheia cu un alt exemplu care să ne ajute să înțelegem nașterea lui Isus un picmai bine. Gândiți-vă când o familie se pregătește să aibă un copil cât de mult pregătescdetaliile înainte. Totul trebuie foarte curat și steril, doctorii sunt aproape să ajute etc. Dar cum ar fi ca fiind pe drum mama să nască într-un camion în drum spre spital la o intersecție. Cam așa ceva s-a întâmplat cu nașterea lui Isus. El ar fi putut să se nască în cel mai bun loc din Ierusalim iar întreaga națiune să fie prezentă ca să se bucure și să celebreze nașterea Sa. Dar nu a fost așa. Cel ce ne-a întocmit, cel ce trăiește în noi și ne va salva, cel căruia mă închin a ales să vină în lume și să fie născut într-un mod în care nimeni nu-și imagina nici măcarpentru proprii copii. Lucrul ăsta e uimitor. Ca singurul om perfect și Dumnezeu întrupat, El a ales ieslea și circumstanțele grele în care s-a născut.
