9. Legămintele Scripturii- Legământul cu Avraam – Introducere

Seria – Legămintele scripturii
Legământul cu Avraam – Introducere și context

În timp ce Avraam este un personaj biblic destul de cunoscut datorită faptului că este părintele tuturor credincioșilor totuși foarte puțin este cunoscut despre legământul și promisiunile lui Dumnezeu cu acesta.

În același timp multe din promisiunile lui Dumnezeu față de Avraam au ajuns să fie schimbate în istorie și redefinite datorită infiltrării interpretări gnostice în creștinism.

De aceea în următoarele episoade vom încerca să vedem câteva elemente legate de contextul inițial al alegerii lui Avraam, promisiunile lui Dumnezeu față de acesta și legătura dintre Avraam și Domnul Isus cât și implicațiile prezente atât pentru evrei cât și pentru credincioșii dintre neamuri.

În episoadele trecute am văzut două mari legăminte din scripturi care s-au petrecut în momente de decădere a omenirii care au continuitate și zidesc înțelegerea și contextul legământului cu Avraam.

Prin neascultarea lui Adam și Eva în cel mai întunecat prin moment al omului și creației, Dumnezeu a pedepsit omenirea dar a lăsat și o promisiune de restaurare a tuturor lucrurilor printr-o sămânță care va veni din rasa umană.

Următorul moment în care omenirea s-a răzvrătit în mod corporat înaintea Domnului a fost pe vremea lui Noe. Dumnezeu a acționat în mod similar. Dumnezeu pedepsește prin judecată omenirea dar face un legământ cu Noe și familia sa prin care să-și continue planul de mântuire atât pentru omenire cât și pentru întreaga creație.

După judecata potopului și alegerea lui Noe, omenirea s-a înmulțit din nou și după câteva generații s-au răzvrătit iarăși împotriva Domnului și a conducerii sale. Evenimentul de la Turnul Babel a marcat o tranziție semnificativă a modului cum Dumnezeu s-a relaționat până atunci la omenire.

Deut.32:8-9 ne spune că la Babel Dumnezeu a separat națiunile și le-a dat pe mâna altor dumnezei dar l-a ales pe Avraam și sămânța lui (Gen.12:1-3; Iosua 24:2,3) ca să-și administreze planul de mântuire pentru toate națiunile pământului.

În Gen.12:1-3:

„Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine”.

Astfel, legământul cu Avraam este în directă continuitate cu primele două legăminte și are același cadru și context de înțelegere. Omenirea se împotrivește Domnului la Babel, Dumnezeu folosește o judecată indirectă peste aceasta împărțindu-i în națiuni sub dumnezei străini și idolatrie dar își continuă planul de răscumpărare prin alegerea lui Avraam.

Până la Babel, Dumnezeu s-a relaționat la omenire într-un mod universal. De acum încolo El urma să aleagă o singură persoană și națiune (Avraam și poporul Israel) prin care să-

și administreze planul de salvare pentru toată omenirea. De asemenea, din Avraam și viitorul popor Israel urma să vină și sămânța promisă. Întreaga evanghelie se fundamentează pe această alegere și chemare inițială a lui Avraam.

Avraam și sămânța lui au devenit canalul pe care Dumnezeu l-a ales ca să fie o binecuvântare pentru toate familiile pământului. Încă de la început, intenția lui Dumnezeu a fost ca prin Avraam să poată binecuvânta toate familiile (națiunile) pământului.

În episodul viitor vom încerca să mai dezvoltăm câteva elemente ale acestui legâmânt cât și implicațiile prezente ale acestei promisiuni a lui Dumnezeu.