5. Legămintele Scripturii- 2Petru 3 – partea 1

Seria – Legămintele scripturii

2 Petru 3 – Partea întâi

Dintre toate pasajele care sunt interpretate în mod distorsionat împotriva legământului cu creația și a nădejdii restaurării tuturor lucrurilor pe acest pământ 2Petru 3 este cel utilizat ca probă contrarie datorită interpretării gnostice și prejudecăților deja existente.

În centrul acestui pasaj citim:

„În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde”.

La o primă vedere vedem scris negru pe alb că cerurile și pământul ar părea să fie distruse. Totuși interpretarea tradițională scoate acest verset din întreg cadrul pasajului iar împreună cu ideile preconcepute (și eronate) ale interpretării gnostice că pământul va fi distrus și anihilat proiectează o altă imagine a tot ceea ce Petru a vrut să transmită prin cuvintele sale.

De aceea, în episodul de astăzi vom citi prima parte din capitolul 3 din cartea 2Petru încercând să punctăm câteva elemente legate de traducere, interpretare și aplicarea întregului pasaj iar în episodul următor vom urmării detaliile din partea a doua a pasajului cât și implicațiile acestuia.

Este de ajutor ca toți cei care ascultăm să urmărim din scripturi întreg pasajul.

Petru începe pasajul printr-un îndemn în v.1-2

„Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri”.

Încă de la început Petru vrea să-i întărească în nădejde pe credincioși cu îndemnuri din trecut pe baza cuvintele profeților și ale Domnului Isus. Putem spune cu siguranță că intenția lui Petru în acest pasaj nu este în a le aduce o nouă revelație sau o nouă interpretare. Acest lucru este foarte important de înțeles încă de la început, pe măsură ce vom încerca să înțelegem spusele sale.

Petru transmite în mod explicit că scopul său în scrierea epistolei sale este să le aducă aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinții profeți și astfel să le trezească din nou mintea sănătoasă înspre veghere pe cale în perioada de zăbavă până la venirea împărăției.

De aceea este important ca tot ceea ce vom auzi în acest pasaj să interpretăm prin înțelegerea profeților și a cuvintelor acestora mai degrabă decât să-l vedem pe Petru că aduce o nouă interpretare care nu a mai fost descoperită până atunci.

„Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii”! v. 3

Petru spune că zilele din urmă vor fi caracterizate de oameni badjocoritori care vor distorsiona atât făgăduință venirii lui cât și relaționarea la față de originea creației umblând

astfel după poftele lor. Acest lucru este foarte important de observat. Cei care nu au o ancoră fermă a creației inițiale și nădejdii viitoare a înnoirii tuturor lucrurilor sub o domnie dreaptă a lui Mesia sunt abătuți în poftele lor pentru tot ceea ce poate fi păcătos în veacul acesta.

„Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi”. v.5-7

Petru continuă și ne transmite că aceștia neagă în mod intenționat actul miraculos al lui Dumnezeu prin apariția creației (cerurile și pământul) cât și judecata prin potop. Mai apoi el continuă și spune că Dumnezeu va acționa în Ziua Domnului la fel ca pe vremea lui Noe și a potopului).

Așa cum lumea de atunci a pierit prin potop la fel va fi la sfârșit când lumea va pieri prin foc.

Versetele 6 și 7 sunt esențiale pentru înțelegerea a tot ce va urma.

Petru ne transmite că lumea de atunci (de pe vremea lui Noe) a pierit. Lucrul care trebuie să ne întrebăm este dacă această „pieire” a afectat oamenii păcătoși de atunci sau dacă a distrus creația inițială?

Cu toții suntem de acord că Dumnezeu a judecat acea generație de oamenii și nu a distrus pământul actual. Chiar dacă au fost anumite modificări ale pământului după potop a rămas același pământ și aceleași ceruri ca la început.

Această comparție este folosită pentru a crea o legătură cu judecata finală prin foc a lui Dumnezeu din Ziua Domnului.

„Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi”. v.7

Petru spune că exact aceeași formă de judecată se va întâmpla asupra oamenilor nelegiuiți la fel ca la potop doar că de data aceasta judecata va veni prin foc.

Ceea ce putem concluziona pană în acest moment este că datorită caracterului plin de dragoste și milos al lui Dumnezeu, Acesta înștiințează înainte să aducă o judecată pentru ca oamenii să poată cunoaște și să fie pregătiți.

Acest lucru reiese foarte clar din scrierile profeților despre Ziua Domnului de unde Petru va cita în următoarele versete. Întreaga temă a cuvintelor profeților este despre judecata finală a lui Dumnezeu asupra păcatului, a oamenilor nelegiuiți și a nedreptății și înlocuirea cu o conducere dreaptă și răsplătire a tuturor sfinților prin restaurarea tuturor lucrurilor pe același pământ.

Totuși așa cum vedem sunt două răspunsuri față de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și chiar judecata Sa.

Necredința și tratarea cu indiferență și badjocură a semnelor vremurilor printr-un stil de viață firesc dominat de pofte și plăcerile veacului acestuia. La polul opus răspunsul cu care Petru vrea să-i întărească pe credincioși este vegherea și deplina încredințare a faptului că tot ceea ce Domnul a spus se va împlini.

În episodul următor vom continua să urmărim câteva detalii din restul pasajului începând de la v.10 și să vedem câteva implicații esențiale în trăirea și nădejdea credincioșilor.