13. Împărăția lui Dumnezeu- Gloria Templului în Evanghelii

Împărăția lui Hristos
Gloria Templului – Confirmarea acestuia din lucrarea Domnului Isus

În perioada și contextul apariției Domnului Isus erau câteva elemente primare ale nădejdii evreilor conturate din scripturi cât și din perioada intertestamentală precum:

-întoarcerea celor 12 seminții ale lui Israel;

-venirea unui eliberator Mesianic care să înfrângă vrăjmașii Israelului și să domnească în dreptate;

-un Templu nou purificat;
-instaurarea unei noi slujiri prin administrarea în neprihănire a slujbelor de la Templu; -întoarcerea Domnului în Sion/Ierusalim;
-prosperitate abundentă în țară;
-o reînnoire a legământului și subjugarea sau includerea Neamurilor la credință;

Centralitatea absolută a Templului în zilele lui Isus este un fapt general acceptat. Faptul că Templul a durat mai mult de 46 de ani ca să fie zidit implică valoare, însemnătate și ambiție. Toate acestea veneau datorită așteptărilor mesianice din scripturi și asta fără prefăcătorie sau vreo urmă de întrebare.

Din nefericire, mulți presupun că Isus și apostolii au învățat împotriva renegării totale a Templului. Cu toate acestea, nu avem nicio dovadă scripturală pentru asemenea declarații și convingeri.

Zaharia a avut vedenia unui „sol la Templu” (Lc.1:22) în timp ce era în slujbă. Maria și Iosif l-au dus pe Isus „la Templu” ca să-l dedice Domnului ( Lc.2:22). La Templu îl vedem și pe Simeon care aștepta mângâierea Israelului care a fost mânat de Duhul la Templu ca să profețească despre destinul lui Isus. Ana nu se depărta de la Templu vorbind despre Isus tuturor care așteptau mântuirea Ierusalimului (Lc.2). Domnul Isus la vârsta de 12 ani îl vedem la Templu răspunzând părinților săi „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”.

La curățirea Templului, Isus se referă la acesta ca și Casa mea (Casa Tatălui meu) fără vreo urmă de echivoc și nu doar de ochii lumii. Isus avea râvnă pentru Templul Domnului (Ioan 217) și nu era împotriva acestuia. El l-a curățit deoarece îi păsa de el și nu pentru a-l denigra. Mai mult decât atât, în discuția avută cu liderii evreilor„Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” aceștia întrebând „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” Isus le-a spus că învierea trupului său îi dădea autoritatea să spună aceste lucruri. Astfel, învierea lui Isus validează autoritatea Lui să stea pe tronul glorios în Templul viitor.

Cu alte cuvinte trebuie să înțelegem scena de la Templu ca un act profetic la fel ca profeții din trecut care vorbeau împotriva administrarii corupte de la Templu cât și de nădejdea finală că Dumnezeu Însuși va instaura un Templu viitor prin puterea și autoritatea Sa.

Ceea ce Isus face în această scenă este să-i expună pe liderii de la Templu de administrarea coruptă la care au ajuns să fie parte iar învierea Sa este dovada autorității sale peste Templul care va fi rezidit în dreptate.

Orice gând cum că Isus ar fi vrut să spună că funcționalitatea Templului urma să fie redefinită prin lucrarea Sa cu un templu spiritual este o idee impusă în citirea textului prin gândirea și interpretarea de mai târziu datorită filtrul gnostic și al teologiei înlocuirii. Aceste idei nu doar că ar fi fost străine de gândirea Domnului Isus ci și considerate ca aroganță datorită

ignoranței cunoașterii scripturilor și promisiunilor lui Dumnezeu tratând în mod profan și disprețuind ceea ce este cel mai de preț în ochii lui Dumnezeu.

În învățătura lui Isus „zi de zi la Templu” nu regăsim nicio controversă sau atitudine de nerespect față de Templu ci doar față de cei care oficiau slujbele. Dacă Domnul Isus ar fi vestit o nouă învățătură a înlocuirii Templului cu siguranță aceasta trebuia să se regăsească în Evanghelii. Totuși nu regăsim nimic de acest gen.

În predica de pe Muntele Măslinilor în care Isus prevestește distrugerea Templului aceasta nu trebuie interpretată ca fiind desființarea sau anularea definitivă a acestuia. Distrugerea Templului din anul 70 reflectă doar disciplina temporară asupra răzvrătirii și neascultării acelei generații care l-au respins pe Domnul. Evreii nu au fost dezmoșteniți datorită idolatriei și omorârii profeților și nici Templul desființat datorită administrării corupte de la Templu. De aceea, o citire a acestor pasaje prin teologia înlocuirii denotă aroganță și ignoranță față de cunoașterea planului lui Dumnezeu.

În episodul viitor vom mai face un ultim pas în cuvintele apostolilor de după învierea Domnului Isus despre nădejdea viitoare a Templului și cum putem înțelege expresii ca „voi sunteți templul Duhului Sfânt” care par să fie în directă contradicție cu ceea ce am văzut până acum și cu scrierile și promisiunile din trecut.