12. Pasaje asociate cu redefinirea Împărăției – Coloseni 1:13
12. Coloseni 1:13
Pasaje asociate cu inaugurarea Împărăției – Coloseni 1:13
„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui” Col.1:13
Din nefericire, avem și în acest verset o abordare superficială a celor care argumentează inaugurarea împărăției prin aceste cuvinte ale lui Pavel. Aceștia se bazează doar pe timpul verbelor în timp ce neglijează multe alte aspecte. Verbele „ne-a izbăvit” și „ne-a strămutat” exprimă o acțiune din trecut nedeterminată mai degrabă decât o acțiune anterioară finalizată deja față de momentul vorbirii.
Contextul imediat al acestui verset ne arată clar că Pavel se gândea la moștenirea de finală la care cei din Colose urmau să fie parte.
v.12 „Mulțumind Tatălui care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților în lumină”.
În toate epistolele lui Pavel conceptul de moștenire este înțeles ca răsplătirea finală. Mai mult decât atât, folosirea cuvintelor „lumină” (v.12) și „întuneric” (v.13) sunt folosite de Pavel în multe alte epistole de-ale sale ca înțelegerea evreiască a veacului acestuia și a venirii veacului viitor. Spre exemplu:
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Rom.13:12
„De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate
la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor”. 1Cor.4:5
Pavel înțelegea iertarea păcatelor din Col.1:14 în lumina lui Isus Hristos care „S-a dat
pe sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din acest veac rău” (Gal.1:4).
Un alt lucru foarte important de menționat datorită similarităților limbajului lui Pavel este ajutorul pe care îl regăsim în pasajul din Fapte 26:16-18 în care Pavel ne descrie anumite aspecte din întâlnirea cu Isus de pe drumul Damascului:
T
e-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit
ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună
cu cei sfinţiţi.”
Acest pasaj conține aceleași elemente ca cel din Col.1:13. „Deschiderea ochilor Neamurilor” este menționat în rugăciunea lui Pavel din Coloseni 1:9-12. „Întoarcerea de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu” regăsește aceeași temă ca în verstele 12-13. Iar „iertarea păcatelor” și un „loc” (moștenirea împreună cu cei sfințiți cf. Fapte 20:32)
vine ca rezultat în urma pocăinței.
Nimeni nu ar îndrăzni să citească o inaugurare a împărăției și nădejdii în pasajul din Fapte 26 (Pavel spunând că „aștepta nădejdea făgăduinței pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri”). Totuși, chiar dacă acest pasaj din Fapte 26 este aproape similar în limbaj cu
cel din Col.1:13 vedem inaugurarea Împărăției interpretată de multe ori în mod forțat.
Ideea lui Pavel în Col.1 este similară cu cea din Fapte 26:16-18. Datorită faptului că am fost învredniciți prin lucrarea Crucii să avem parte în moștenirea finală, atunci cu siguranță vom
fi eliberați din acest veac rău și vom fi parte împărăției lui Hristos.
Un ultim aspect de menționat este cu privire la verbul „ne-a strămutat” (sau ne-a adus
în Împărăția Fiului dragostei lui…)
În timp ce definirea împărăției nu suferă vreo modificare în Noul Testament ea însemnând întotdeauna împărăția mesianică condusă de Isus Hristos la sfârșitul veacului iar intrarea în aceasta de către sfinți se face întotdeauna la final (cf. Ef.5:5, 2Pet.1:11) cum putem interpreta aici acest lucru care ar părea că schimbă aceste înțelesuri atât al redefinirii împărăției
(fiind spirituală) cât și a intrării în ea ( în prezent)?
Cuvântul tradus aici cu strămutat (grecescul „methistemi”), apare doar de 5 ori în Noul
Testament și poate avea 2 sensuri:
1. schimbare a locului (geografic), transfer, mutare – apare de 3 ori în Noul Testament sau
2. schimbare a orientării care apare în Fapte 19:26 unde ni se spune că Pavel căuta să înduplece
(să întoarcă) o mare mulțime de oameni.
Cu siguranță că în pasajul nostru din Col.1:13 cei credincioși au fost întorși de la puterea
întunericului înspre „parousia” (venirea Împărăției Fiului).
În concluzie, chiar dacă la o primă vedere acest pasaj poate fi interpretat cu superficialitate ca fiind inaugurat în prezent iar sfinții fiind deja în împărăție totuși nu aceasta
este dorința cu care Pavel a scris aceste cuvinte.
Pavel a vrut să întărească adevărul că cei credincioși din Colose s-au întors de sub puterea întunericului înspre nădejdea moștenirii promisă sfinților în veacul viitor la venirea împărăției. Până atunci aceștia aveau certitudinea și garanția jertfei lui Hristos pentru păcate
care s-a dat pe sine ca să ne elibereze din acest veac rău la a doua Sa venire.
De aceea, avem și îndemnul din v.10-11 „ca aceștia să se poarte într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fie plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui,
pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie”.
Dacă sfinții sunt deja în împărăție la ce prisos tot îndemnul pentru răbdare și îndelungă
răbdare pentru întărire pe cale și fapte bune?
Pentru că între Cruce (iertarea de păcate) și Venirea Împărăției (glorie) la a doua venire, credincioșii trebuie să persevereze pe cale alergând spre țintă astfel încât să fie făcuți vrednici
de chemarea lui Dumnezeu.
De aceea haideți să fim găsiți și noi credincioși în ancora nădejdii puse înainte și
credincioși în trăirea zilnică. Amin!
Resurse similare
Vă recomandăm aceste link-uri care sunt în legătură cu acest subiect