10. Legămintele Scripturii – Legământul cu Avraam – partea a 2 a

Seria – Legămintele scripturii

Promisiunea legământului cu Avraam

Modalitatea lui Dumnezeu de a comunica adevărul după creația inițială este prin intermediul legămintelor.

Astfel, în primele legăminte ale lui Dumnezeu cu Adam și Creația, Noe și mai apoi cu Avraam și sămânța lui avem comunicat fundamentul și planul de răscumpărare al lui Dumnezeu care se va regăsi în tot restul scripturilor. Acestea devin temelia scripturilor iar oridecâteori ceva nu ne este clar trebuie să ne întoarcem la aceste adevăruri și promisiuni de bază.

Totuși, este foarte ușor să ignorăm aceste legăminte (trecând direct de la căderea în păcat la cruce) sau să le individualizăm și să vedem prin ele doar beneficii prezente în acest veac.

Totuși, acestea comunică dragostea lui Dumnezeu (care nu este o experiență emoțională subiectivă) ci este dragostea Domnului pe baza unor promisiuni sigure pentru creație și omenire comunicată în cadrul legămintelor.

De aceea, pe măsură ce vom continua în seria legămintelor trebuie să le valorăm importanța dar să avem în vedere și perspectiva corectă de interpretare datorită implicațiilor ulterioare.

Astăzi vom continua să vedem câteva elemente din cadrul legământului cu Avraam.

Citim în Gen.17:7:

„Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”

Ceea ce putem vedea din aceste cuvinte este promisiunea lui Dumnezeu că va da țara Cannanului lui Avraam și seminței lui pe vecie.

De aceea ne putem pune următoarele întrebări:

Cine e sămânța lui Avraam?
A primit Avraam țara promisă pentru totdeauna?
Referitor la sămânța lui Avraam Pavel ne spune cine este aceasta în Galateni 3:16:

„Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos”.

Deci sămânța lui Avraam este Domnul Isus Hristos. Cartea Galateni continuă să spună că dacă suntem ai lui Hristos suntem și noi (evrei sau neamuri) sămânța lui Avraam prin credința în Isus Hristos.

La a doua întrebare: A primit Avraam țara pentru totdeauna? Cu siguranță răspunsul la această întrebare ar trebuie să fie un categoric NU.

În Fapte 7 Ștefan ne spune că „din țara aceea Dumnezeu nu i-a dat nimic în stăpânire nici măcar o palmă de loc” subliniind faptul că Avraam a locuit temporar în țară iar mai apoi a murit.

Evrei 11 ne spune de asemenea că „Avraam a murit în credință fără să fi primit lucrurile promise ci doar le-a văzut și le-a urat de bine de departe”.

De aceea trebuie să răspundem la o a treia întrebare…

Și-a schimbat Dumnezeu promisiunea inițială sau o va împlini în viitor?

Mulți ar răspunde că Dumnezeu și-a împlinit promisiunea în mod spiritual prin Domnul Isus El fiind sămânța promisă. Chiar dacă Domnul Isus este Sămânța promisiunilor lui Dumnezeu din legământul cu Avraam problema acestui răspuns este că la prima venire nu-L vedem nici pe Domnul Isus nici pe Avraam primind în moștenire țara.

Alții pot continua să spună că Dumnezeu și-a schimbat promisiunea inițială și a transformat-o într-una mai bună și anume o patrie cerească așa cum vedem interpretat în cartea Evrei.

Problema acestei interpretări este că în primul rând e o denaturare a caracterului lui Dumnezeu interpretând că acesta a promis inițial un anumit lucru după care și-a schimbat promisiunea în altceva.

De asemenea avem o interpretare greșită a conceptului de „patrie cerească” strecurat prin infiltrarea gândirii grecești în creștinism.

La fel ca „împărăția Cerurilor” din cartea Matei (care nu e o împărăție în Cer) ci era modalitatatea reverentă a evreilor din acea vreme să se refere la împărăția mesianică care va veni pe pământ sub autoritatea Dumnezeului din cer, în același fel „patria cerească” va fi țara promisă lui Avraam și Seminței lui care va fi dată pentru totdeauna sub autoritatea Dumnezeului din Cer. De aceea adjectivul „ceresc” trebuie interpretat nu geografic (localizat în cer) ci ca influență sau autoritate venită de sus de la Dumnezeul din Cer.

De aceea putem înțelege din Scripturi că această promisiune inițială a lui Avraam va fi împlinită literar dar în viitor. Ziua Domnului, o dată cu a doua venire a lui Isus va aduce învierea lui Avraam și va da în stăpânire acestuia prin domnia lui Isus Hristos țara promisă. Cei blânzi și sfinții vor moșteni țara așa cum este scris în psalmi, profeți sau chiar în cuvintele Domnului din „Fericiri”.

Astfel, alegerea și făgăduințele față de Avraam devin modul în care Dumnezeu își administrează planul de salvare iar credincioșii vor moșteni viața veșnică prin supunerea față de condițiile și promisiunile acestui legământ. De asemenea cei care vor ignora sau respinge acest legământ și chemare a lui Avraam vor fi în afara binecuvântării veșnice a lui Dumnezeu supuși judecății Sale.

În episodul viitor vom concluziona lucrurile văzute în legământul cu Avraam cât și implicațiile prezente ale acestui legământ.